La crise et les vacances

Le 23 juillet 2009

Jeudi. Mon cousin avait acheté de l’huile pour harnachements et il l’a oublié à Arieşeni, donc j’ai fait un petit colis et, à peine aujourd’hui je l’ai envoyé à Bucarest. Lundi, quand j' étais allée payer les factures, je l’avais oublié.

J’ai eu plusieurs choses à résoudre: le colis, quelques logements, entre lesquels celui de Camille Vallée, la jeune Française qui étudie l’artisanat roumain et qui vient de Bucovine et de Maramureş à ce moment.

Il y a eu des touristes qui cherchaient des informations. J’ai constaté que les gens n’ont pas beaucoup d’argent, ils ne se permettent pas d’acheter des choses. Par exemple, il y avait un couple d’enseignants de Timişoara qui ont pris des notes sur ma carte, des notes sur le logement, sur les trajets...Aussi un couple d’Espagnols. Alors que, normalement ils auraient dû acheter la carte.

Il a fait très chaud toute la journée. L’après-midi je suis allée avec Cristi au bord de la rivière de Cobleş pour nous reposer à l’ombre et nous rafraîchir dans l’eau, ensuite on est allés chez Ana, dont Cristi appelle Hanna. Quelle belle maison ils ont!

Joi. Vărul meu şi-a cumpărat ulei de harnaşamente şi l-a uitat la Arieşeni. I-am făcut un pachet pe care l-am uitat acasă luni, cînd am fost la poştă să plătesc facturile. Abia azi am reuşit să-l trimit la Bucureşti.

Am avut mai multe lucruri de făcut: pachetul, ceva cazări, între care una pentru Camille Vallée, această foarte tînără franţuzoaică care studiază artizanatul românesc şi care tocmai vine din Bucovina şi din Maramureş.

Au mai fost turişti care doreau informaţii. Am constatat că oamenii nu-şi mai permit să arunce cu banii. De exemplu un cuplu de dascăli din Timişoara au stat aci la informaţii şi şi-au notat ceea ce le-am spus despre cazare sau trasee turistice, sau au copiat informaţii de pe hartă...De asemenea un cuplu de spanioli...În mod normal ei ar fi trebuit să cumpere harta.

A fost foarte cald toată ziua. După-masă, m-am dus cu Cristi pe malul Cobleşului să ne odihnim şi să ne răcorim cu apă, nu am făcut baie, doar ne-am jucat puţin, după care i-am făcut o vizită lui Ana, căreia Cristi îi zice Hanna. Ce casă faina au ei !

( photo: Liviu Maghiar )

Chat fâché

Le 22 juillet 2009

Mes chats sont tout à fait intrigués et le Noir est vraiment fâché contre moi parce que je leur ai détruit l’ambient de la terasse et je ne l’ai plus refait. Il m’a griffé hier quand je prenais une photo des fleurs d’Amarilis chez Olga. Il est venu et tout simplement m’a griffé, je n’ai jamais vu une chose paréille, que le chat vienne te griffer sans avoir tenté à le toucher!

Pisicile mele sînt cu totul intrigate iar cel Negru e cu adevarat supărat pe mine pentru că le-am stricat culcuşul de pe terasă şi nu l-am refăcut . El m-a zgîriat, chiar rău, pe picior ieri cînd eram la Olga să-i fotografiez florile de Amarilis. A venit şi pur şi simplu m-a zgîriat fără să-i fi făcut ceva sau să fi încercat să-l ating, sau poate, chiar de aceea... N-am mai văzut aşa ceva!

Voyage aventure

Le 21 juillet 2009

Mardi. Aujourd’hui nous sommes partis pour Cîmpeni. Liviu avait du travail chez Jimmy, le photograph et moi j’ai eu l’idée de prendre Cristian avec nous. Sa mère a été d’accord et on est partis à l’aventure, surtout moi qui, normalement, allais m’occuper de lui...

Monica lui a donné toute sorte d’instructions: qu’il doit être sage, qu’il doit nous écouter et obéir à nos décisions, qu’il doit nous dire s’il a certains besoins, etc. Finalement elle nous a donné une jaquette si...éventuellement il aurait froid (?! ). Il a fait + 30 ⁰ C même à Arieşeni.

Enfin on est partis. On voit qu’il aime le voyage en voiture, mais après Gîrda se Sus il s’est endormi surtout que je lui avais promis de le réveiller dès que nous arrivions...En descendant de la voiture il voulait aller dans le parc de la ville où on voyait des installations pour les enfants: tobogans, balaçoires des choses ainsi. Mais des enfants il n’y en avait pas, dons le parc n’était plus intéressant.

Mais où est grand-père? Allons chez le photographe! Il était très sage, mais nous sommes sortis tous les deux pour acheter une voiture, qui est devenue vite sans aucun interêt.

Une des dames de l’atelier photo lui a donné une petite boîte et quelques monnaies de 1 et 5 bani. Il a enlevé le couvercle de la petite boîte et a mis l’argent dans la pôche de son pantalon.

Enfin, dans le parc il a vu des personnes qui avaient quelques choses à grignoter et il a voulu lui aussi, mais autre chose: il sait très bien ce qu’il aime! Nous sommes partis à la recherche des “pufuleţi” et on a trouvé des frites dans un fast-food. On a pris des frites avec Ketchup et de l’eau plate assis à une grande table.

Nous sommes entrés dans un supermarché, cette fois avec grand-père et il lui a acheté une trotinette. Ah! Ça c’était une aquisition ! Il est allé payer à la caisse, lui même, avec un de ses sous qu’il avait dans la poche de son pantalon!

Marţi. Astăzi am plecat la Cîmpeni. Liviu avea treabă la Jimmy, fotograful şi eu am avut ideea să-l luăm şi pe Cristian cu noi. Mama sa a fost de acord şi am plecat în aventură, mai ales eu, care, în mod normal urma să mă ocup de copil.

Monica i-a făcut un instructaj: să fie cuminte şi ascultător, sa se supună hotărîrilor noastre, să ne spună dacă are nevoie de ceva, etc. In final ne-a dat o jachetă, în caz că i-ar fi frig. Au fost +30 ⁰C chiar şi la Arieşeni.

In fine, am plecat. Se vedea că-i place să călătorească, dar după Gîrda de Sus, a adormit, mai ales că-i promisesem că-l trezesc îndată ce ajungem...La coborîrea din maşină, voia să meargă în parcul oraşului unde a văzut amenajări pentru joacă: tobogan, leagăne, lucruri de-astea. Dar copii nu erau, aşa că nu a mai fost interesat şi a întrebat de bunicu’ . Hai, la fotograf! Era tare cuminte, dar am ieşit să cumpărăm o maşinuţă, care a devenit repede neinteresantă. Una dintre doamnele din atelierul foto i-a dat o cutiuţă în care a pus nişte bănuţi ca să sune, dar a scos capacul şi apus banii în buzunarul pantalonilor.

În fine, în parc, a văzut nişte oameni care aveau pe măsuţă ceva de ronţăit, nişte stixuri. A vrut şi el, dar altceva. Copilul ştie foarte bine ce vrea! Am plecat în căutare de pufuleţi şi am găsit într-un fast-food nişte cartofi prăjiţi. Am stat la o masă mare şi a mîncat o porţie cu Ketchup şi apă plată. Apoi am intrat la un supermarket, de data asta cu bunicul, care a cumpărat copilului o trotinetă. Asta da, achiziţie! S-a dus la casă şi a plătit el însuşi cu unul dintre bănuţii ce-i avea în buzunar!

Sans pluies et tonnerres

Le 20 juillet 2009

Lundi. La fête du St. Élie a passé sans pluies, éclairs et tonnerres. Le Saint Élie est-il devenu plus aimable et compréhensif avec l’humanité? Toute la journée on a été très attentifs avec le temps, car d’habitude des orages accompagnent cette fête. Après la date de 20 juillet la fauche des foins peut commencer. Certaines familles ont déja commencé ce travail agricole, le plus important de tout l’été pour les Motzi des Apuseni.

Il a fait très chaud et Cristian a convaincu son grand-père remettre en place le kiosque de l’an dernier, nous avons mis la grande table et les deux bancs, aussi le lit pliant où Cristi pourrait se reposer pendant la journée et voilà que j’ai commencé à ranger un peu ma terrasse...Quand finirai-je ce travail, ça, je ne le sais pas...

Luni. Sărbătoarea Sfîntului Ilie a trecut fără ploi, fulgere şi tunete . Sfîntul Ilie a devenit oare mai blînd şi mai înţelegător cu omenirea? Toată ziua am fost atenţi la vreme, căci, de obicei furtuni însoţesc această sărbătoare. După data de 20 iulie cositul fînului poate să înceapă . Unele familii au şi început această muncă agricolă, cea mai importanta din întreaga vară pentru moţii din Apuseni.

A fost foarte cald şi Cristian a convins pe bunicul său să instaleze din nou umbrarul de anul trecut, am pus din nou masa mare sub el si cele două bănci, de asemenea patul pliant unde Cristi ar putea să se odihnească peste zi şi iată, am început să aranjez un pic terasa...Cînd voi termina această muncă, asta nu mai ştiu...

Informations touristiques

( Foto: Florin Enache )

Le 19 juillet 2009

Dimanche. Le plus proche dimanche de la St. Élie, la Foire aux filles du Mont de Găina. Depuis hier encore, des touristes demandaient des informations sur ce sujet: comment peut-on y arriver, où peut-on se loger, si on peut y camper, si j’ai des cartes, des dépliants ou d’autre matériel publicitaire...

Biensûr je ne me trouvais pas tout le temps là, au point d’informations, mais Silvia et Cristian qui jouaient dans la cour m’appelaient dès que quelqu’un avait besoin de moi. Silvia, comme une alarme, Cristi très désireux de conversation...Il causait avec tout le monde et même accompagnait les gens jusqu’à la porte...

Duminică. Cea mai apropiata duminică de St. Ilie, Tîrgul de fete de pe muntele Găina. Încă de ieri am avut turişti la informaţii, care doreau să ştie pe unde se poate ajunge la Găina, unde se pot caza, dacă pot campa acolo, dacă am hărţi, pliante sau alte materiale publicitare...

Sigur, nu am stat mereu acolo, la informaţii, dar Silvia şi Cristian care se jucau prin curte mă anunţau dacă cineva avea nevoie de mine. Silvia, ca o alarmă, Cristi, foarte dornic de conversaţie...

N.B Am aflat ceva mai tîrziu că numele ei se scrie Szilvia. Voilà!

Acivités de Samedi

Le 18 juillet 2009

Samedi. J’ai commencé la journée avec une bonne douche. Une journée caniculaire allait suivre, une journée où j’allais laver les tapis de ma chambre, cuisiner, donner des informations. La saison touristique est là, même s’il y a peu de touristes à cause de cette crise que le monde entier traverse...Nous aussi.
Cristian a été très actif toute la journée: on a fait le feu dehors pour griller de la viande deux fois aujourd’hui et il a apporté du bois chaque fois, à midi pour sa mère qui a grillé du poulet et ensuite le soir pour son oncle qui a fait quelques côtelettes de porc. Enfin il est arrivé cet oncle qu’il a confondu, pour un instant avec son père l’an dernier.

Sîmbătă. Am început ziua cu o baie bună, a urmat o zi caniculară, dar am avut mult de lucru şi nu am reuşit să termin: am spălat mochetele din camera noastră, am făcut treabă în bucătărie...
Seara a venit Martin acasă, vrea şi el să-l vadă pe Cristian, care a fost foarte activ toată ziua: a cărat lemne pentru grătar unde Monica a făcut nişte piept de pui, asta la prînz, seara la fel : Martin a făcut foc pentru nişte cotlete la grătar, el a cărat lemne, în sfîrşit a venit unchiul acesta atît de mult aşteptat şi pe care l-a confundat pentru o clipă cu tata. A vrut să meargă la nuntă: Mădălin a lu’ Marieta cu Maria, fata cea mică a lui Ilarie şi Ana Tulucului. A vrut să meargă la nuntă pentru Cristi cel mare, 9 ani, ai cărui părinţi sînt naşi iar el i-a însoţit îmbrăcat frumos cu costum şi pantofi de piele, cum ne-a explicat chiar el.

IKEA

Le 17 juillet 2009

Vendredi. La journée d’aujourd’hui a commencé par la canicule longuement annoncée par ces médias pleureuses qui veulent nous stresser parce qu’il fait très chaud, ou parce qu’il ne fait pas assez chaud, parce qu’il pleut ou parce qu’il ne pleut pas.

L’après-midi, tout d’un coup, il a commencé à pleuvoir et...en quantité, maintenant il est 19 h et le soleil brille encore.

J’ai passé une bonne partie de la journée à la cuisine, j’ai préparé une soupe des épinards, des pommes de terre à la vapeur et des “ chiftele”, ces boulettes de viande hachée...J’aimerais préparer aussi un gâteau aux fruits...

Cristian a été en disposition changeante pendant la journée. À un moment donné, il est venu chez nous, j’étais devant mon laptop et Liviu devant son ordinateur et Cristi nous demandait comment nous allons et qu’est-ce que nous travaillons, très poli...Enfin il nous propose: “Hai sa megem la IKEA, acolo departe...” “ Venez, qu’on aille à Ikeea, là-bas, loin...” C’est que j’ai un rideau IKEA et chez eux, à Milano, il y a un magasin IKEA, qu’il aime beaucoup y aller...Comment il a su ou lu ???

Vineri. Ziua de azi a început cu acea caniculă mult anunţată des mass-media plîngăcioasă care vrea să ne streseze pentru că este foarte cald, sau pentru că nu-i destul de cald, pentru că plouă sau pentru că nu plouă.

După-masă, aşa deodată, a început să plouă, şi încă tare, dar acuma la ora 19:00 seara soarele mai străluceşte. Ca să vezi !

Eu mi-am petrecut o bună parte din zi la bucătărie, am pregătit o supă de spanac, cartofi înăbuşiţi şi chiftele. Mi-ar plăcea să fac şi o prăjitură cu fructe...

Cristian a fost într-o dispoziţie schimbătoare în timpul zilei. La un moment dat a venit la noi, eu eram în faţa laptop-ului meu, Liviu la calculatorul lui şi Cristi ne întreba ce facem şi ce lucrăm, foarte politicos...Într-un final ne propune el, aşa... “ Hai să megem a IKEA, acolo depate” Ce i-a venit? Păi avem în cameră o perdea de la IKEA, un magazin unde îi place lui să meargă... Cum a ştiut sau cum a citit ???