Le 21 juillet 2009
Mardi. Aujourd’hui nous sommes partis pour Cîmpeni. Liviu avait du travail chez Jimmy, le photograph et moi j’ai eu l’idée de prendre Cristian avec nous. Sa mère a été d’accord et on est partis à l’aventure, surtout moi qui, normalement, allais m’occuper de lui...
Monica lui a donné toute sorte d’instructions: qu’il doit être sage, qu’il doit nous écouter et obéir à nos décisions, qu’il doit nous dire s’il a certains besoins, etc. Finalement elle nous a donné une jaquette si...éventuellement il aurait froid (?! ). Il a fait + 30 0 C même à Arieşeni.
Enfin on est partis. On voit qu’il aime le voyage en voiture, mais après Gîrda se Sus il s’est endormi surtout que je lui avais promis de le réveiller dès que nous arrivions...En descendant de la voiture il voulait aller dans le parc de la ville où on voyait des installations pour les enfants: tobogans, balaçoires des choses ainsi. Mais des enfants il n’y en avait pas, dons le parc n’était plus intéressant.
Mais où est grand-père? Allons chez le photographe! Il était très sage, mais nous sommes sortis tous les deux pour acheter une voiture, qui est devenue vite sans aucun interêt.
Une des dames de l’atelier photo lui a donné une petite boîte et quelques monnaies de 1 et 5 bani. Il a enlevé le couvercle de la petite boîte et a mis l’argent dans la pôche de son pantalon.
Enfin, dans le parc il a vu des personnes qui avaient quelques choses à grignoter et il a voulu lui aussi, mais autre chose: il sait très bien ce qu’il aime! Nous sommes partis à la recherche des “pufuleţi” et on a trouvé des frites dans un fast-food. On a pris des frites avec Ketchup et de l’eau plate assis à une grande table.
Nous sommes entrés dans un supermarché, cette fois avec grand-père et il lui a acheté une trotinette. Ah! Ça c’était une aquisition ! Il est allé payer à la caisse, lui même, avec un de ses sous qu’il avait dans la poche de son pantalon!
Marţi. Astăzi am plecat la Cîmpeni. Liviu avea treabă la Jimmy, fotograful şi eu am avut ideea să-l luăm şi pe Cristian cu noi. Mama sa a fost de acord şi am plecat în aventură, mai ales eu, care, în mod normal urma să mă ocup de copil.
Monica i-a făcut un instructaj: să fie cuminte şi ascultător, sa se supună hotărîrilor noastre, să ne spună dacă are nevoie de ceva, etc. In final ne-a dat o jachetă, în caz că i-ar fi frig. Au fost +30 0C chiar şi la Arieşeni.
In fine, am plecat. Se vedea că-i place să călătorească, dar după Gîrda de Sus, a adormit, mai ales că-i promisesem că-l trezesc îndată ce ajungem...La coborîrea din maşină, voia să meargă în parcul oraşului unde a văzut amenajări pentru joacă: tobogan, leagăne, lucruri de-astea. Dar copii nu erau, aşa că nu a mai fost interesat şi a întrebat de bunicu’ . Hai, la fotograf! Era tare cuminte, dar am ieşit să cumpărăm o maşinuţă, care a devenit repede neinteresantă. Una dintre doamnele din atelierul foto i-a dat o cutiuţă în care a pus nişte bănuţi ca să sune, dar a scos capacul şi apus banii în buzunarul pantalonilor.
În fine, în parc, a văzut nişte oameni care aveau pe măsuţă ceva de ronţăit, nişte stixuri. A vrut şi el, dar altceva. Copilul ştie foarte bine ce vrea! Am plecat în căutare de pufuleţi şi am găsit într-un fast-food nişte cartofi prăjiţi. Am stat la o masă mare şi a mîncat o porţie cu Ketchup şi apă plată. Apoi am intrat la un supermarket, de data asta cu bunicul, care a cumpărat copilului o trotinetă. Asta da, achiziţie! S-a dus la casă şi a plătit el însuşi cu unul dintre bănuţii ce-i avea în buzunar!
