Seuls

Le 26 juillet 2016

Mardi. Depuis ce matin nous sommes seuls. D'abord c'est Elisa qui est partie avec ses parents. Les autres grands-parents ont besoin de sa présence ou tout simplement on s'imagine que nous serions fatigués. Vraiment, avec tant de monde autour de nous, il est difficile de trouver des moments pour nous mêmes, mais c'est tellement agréable de les voir tous ensemble en jouant ou en se

disputant...
Ils sont partis dimanche. Lundi c'est Cristian et sa mère, ils reviendront, peut-être, avant le départ pour l'Italie, en fin d'août. Ce n'est pas sûr, cela dépend de plusieurs choses.
Enfin, aujourd'hui c'est Martin-le-petit-fils qui nous quite pour Alba-Iulia, où il pasera quelques jours avant de son départ pour les Etats-Unis.

Toute la journée j'ai voulu dormir un peu car, le matin je me suis réveillée à 4h et je n'ai plus pu m'endormir, donc j'ai voulu dormir un peu pendant la journée, mais en vain: le linge mis dehors était menacé par la pluie, il devait être surveillé, des Français voulaient savoir si la pension où ils étaient faisait partie du Réseau

touristique OVR, Stelou, le chat voulait manger quelque chose mais rien n'était assez à son goût...Le pauvre il ne voit plus bien mais il reste assez sensible en ce qui concerne sa nouriture. Enfin, il a plu beaucoup et longtemps. J'étais inquète pour mes pots qui sont exposés à de potentiels grêles errantes.

Marți. Din această dimineață sîntem singuri. Mai întîi a plecat Elisa și ai săi. Celalți bunici au nevoie de prezența sa ori pur și simplu s-au gîndit că noi am fi obosiți. Într-adevăr, cu toată lumea în jurul nostru era greu să găsesim momente pentru noi înșine, dar  era atît de plăcut să-i vezi împreună jucîndu-se sau necăjindu-se...

Au plecat duminică. Luni au plecat Cristian și mama sa, ei vor reveni, poate, înainte de plecarea în Italia, la sfîrșitul lui august. Nu e nimic sigur, asta depinde de mai multe lucruri.
În sfîrșit, azi a plecat la Alba Iulia Martin-nepotul, va petrece acolo cîteva zile înainte de călătoria spre Statele Unite.

Toată ziua mi-am dorit să dorm un pic, m-am trezit la 4 și nu am mai adormit. Degeaba, nu am reușit: hainele puse afară la uscat erau amenințate de ploaie, trebuiau supravegheate, niște francezi doreau să știe dacă pensiunea în care stăteau face parte din Rețeaua turistică OVR, Stelou-motanul aștepta ceva la ușă, mîncare, m-am gîndit, dar nimic nu-i era pe plac. Săracul, nu mai vede bine, dar rămîne tot sensibil la mîncare, ca întotdeauna. În fine, a plouat mult și îndelung. Îmi făceam griji acuma pentru ghivecele cu flori pe care mi le-ar fi stricat o potențială grindină rătăcită. 
 (photos: 3,4-Dan Martin. Restul fotografii proprii))