On vieillit...

Le 17 avril 2014

Jeudi. Les jours passent toujours les mêmes, seulement nous, nous veillissons un peu chaque jour. Je constate que pour mes pauvres pieds est de plus en plus difficile de monter les escaliers. Liviu a travaillé quelque chose à la mansarde de notre petite maison, je voulais

voir ce qu’il fait. Aussi, j’y ai des ficelles pour faire sécher le linge quand il pleut ou il neige. Maintenant, dehors il fait un très mauvais temps et je suis obligées de monter là-haut avec les rideaux, par exemple.

Liviu a eu aujourd’hui un rendez-vous avec la dentiste et nous avons fait des courses à Cîmpeni. Tout les gens étaient en ville, au marché plein de légume et des fruits. Je suis bien contente d'avoir cette fois des fleurs sur la table de Pâques.

Joi. Zilele trec mereu aceleaşi, numai noi, noi îmbătrînim cîte puţin în fiecare zi. Constat că pentru bietele mele picioare este tot mai greu de urcat scările. Foarte preocupat, în aceste zile, Liviu a lucrat ceva la mansardă, iar eu am urcat să vad ce face. Am acolo nişte sfori pentru uscat rufe cînd plouă sau ninge. Acum, afară este foarte urît şi sînt obligată să urc acolo cu perdelele, de exemplu.

Liviu a avut o întîlnire cu dentista, aşa că am făcut cumpărături în Cîmpeni. Toţi oamenii ieşiseră în oraş, în piaţă plin de legume, fructe şi răsaduri. Mă bucur că vom avea şi flori pe masa de Paşti.