Monday, June 18, 2012

Temps des cerises

Le 16 juin 2012

Samedi. J’imaginais un voyage et Liviu un autre, c’est-à-dire qu’on n’est pas allés à Alba Iulia, où je pensais faire des courses, dire bonjour aux enfants et passer la nuit à Păgida, mais nous nous sommes dirrigés vers Turda, où Liviu avait une affaire à résoudre avec une madame Olteanu. La ville a beaucoup changé, surtout le Centre, je ne connaissais plus où sont le magasins, donc après, nous sommes allés à Aiud. Nous avons acheté une petite robe jaune et d’autres petits vêtements pout Elisa, un géranium pour Ana, quelque chose à manger pour nous...et nous voilà à Păgida. La maison a l’air un peu abandonnée si ma soeur n'y va plus si souvent, elle travaille et le beau-frère fait de la politique, il a participé aux élections locale et maintenant il est conseiller, donc occupé avec  d’autres choses. Il y avait des griottes, des cerises, un beau rosier en fleur devant la maison et un autre dans le cimetière.

Sîmbătă. Îmi închipuiam o călătorie, Liviu o alta: m-am trezit că o luăm înspre Turda, nu înspre Alba Iulia ca de obicei, mă gîndisem unde să fac cumpărături, n-am mai fost într-un oraş de mult, să-i salutăm pe copii şi să petrecem noaptea la Păgida. Aşa, ne-am dus la Turda unde Liviu avea o treabă de rezolvat la o doamnă Olteanu, oraşul s-a schimbat foarte mult, mai ales centrul, nu mai ştiam unde se găsesc magazine şi ce fel...Prin urmare ne-am îndreptat spre Aiud de unde am cumpărat o rochiţă galbenă şi alte lucruşoare pentru Elisa, o muşcată pentru Ana, ceva de mîncare pentru noi şi iată-ne acasă, la Păgida. Casa pare un pic abandonată dacă sora mea nu mai dă pe acolo, ea lucrează, cumnatul face politică, a candidat la locale, este proaspăt consilier, ocupat, ce mai...Erau vişine, cireşe dar şi un frumos trandafir înflorit în faţă, iar unul la cimitir. 

                
  

1 comment:

  1. Să treci în fugă este obositor şi regretabil, dar mai bine aşa decît să nu treci de loc le la casa părintească şi apoi îţi face bine. A1

    ReplyDelete