Tuesday, December 13, 2011

La chute de Constantinopole

Le 13 décembre 2011

Mardi. Ciel bien couvert. Beaucoup d’humidité. Température positive. Ce n’est pas très gai. Qu’on veut ou on ne veut pas, le temps exerce une influence sur notre vie de chaque jour. On n’a pas envie de faire quelque chose des journées comme ça.
Oui, l’après-midi, j’ai eu envie de dormir et même je me suis mis au lit, fermé les yeux et je me suis assoupi quelques instants, quand j’entends qu’on frape dans la vitre de la porte. Je saute du lit, je mets mes bottes, j’arrange mes cheveux et je sors, mais il n’y avait personne dans la maison, personne dans l’allée, personne dans la rue. Pourtant ce n’était pas un rêve avec des touristes qui cherchent des informations comme ce matin, assez tôt, quand un groupe entrait et sortait de chez nous pendant que je m’habillais...Le bruit que j’ai entendu était bien réel et pas dans la porte d’entrée mais dans la porte de ma chambre. Qu’est-ce qui m’arrive donc?
Enfin, je prends mon tricot et m’assois dans le fauteuil, près de la fenêtre. La porte de la chambre ouverte je vois dehors à travers le hall et la cuisine. Et alors, je vois qui m’avait réveilleé. C’était le coq de la voisine qui vient parfois regarder dans ma cuisine par la vitre de la porte. Il est déjà habituée avec ça et il aime se regarder comme dans un miroir. Il sait qui il est, mais sa copine craignait une rivale et voulait lui faire peur.

Mardi, le 13...
Cette superstition, que mardi a trois mauvaises heures, date depuis longtemps, depuis que la ville de Constantinopole a été prise par les Turcs, en 29 mai 1453. Depuis, les Grecs considèrent que mardi est un mauvais jour. Et moi, je crois que ce ne sont pas seulement les Grecs qui disent ça.
Pourtant, aujourd’hui, il n’y a pas eu une si mauvaise journée, en dehors du fait que, le matin, j’ai du revenir à la maison vite, vite, à cause, enfin, je ne peux pas entrer en détails...

Le soir, j’ai rencontré mon fils sur internet, il venait de penser à moi, à ce jour de mardi, le 13. Il m’a raconté cette histoire de la ville de Constantinopole, dont la chute a eu lieu un mardi. Aussi, ce soir, j’ai pu voir la plus récente photo de notre petite fille Lisa avec l’autre grande-mère. Ce n’était pas une si mauvaise journée!

Marţi. Cer foarte acoperit. Multă umiditate. Temperatură pozitivă. Nu e prea vesel.Că vrem, că nu vrem, timpul exercită o influenţă asupra vieţii noastre de fiecare zi. Nu ai chef să faci nimic într-o zi ca asta.
Ba da, după-masă, am avut chef să dorm şi chiar m-am pus în pat şi am aţipit pentru cîteva momente, cînd bate cineva în geamul uşii. Sar din pat, îmi pun cizmele, îmi aranjez părul şi ies, dar nu-i nimeni în casă, nici pe alee, nici pe drum. Totuşi nu era un vis cu turişti care caută informaţii, ca azi dimineaţă destul de devreme cînd un grup intra şi apoi ieşea din curte pe cînd eu mă îmbrăcam de zor...Zgomotul pe care tocmai îl auzisem era foarte real şi eram sigură că cineva bătuse chiar în uşa camerei. Ce se-ntîmplă cu mine, Doamne?
În fine, îmi iau tricotul şi mă aşez în fotoliu, lîngă fereastră. Cu uşa camerei deschisă văd pînă afară prin hol şi bucătărie. Şi atunci m-am lămurit: cocoşul vecinei are obiceiul să privească în bucătăria mea prin sticla de la uşă. Este deja obişnuit cu acest lucru, se vede pe sine ca într-o oglindă, dar puicuţa care îl însoţeşte de data asta, crede că vede în oglindă o rivală, vrea s-o sperie, s-o alunge.

Ce zi! Marţi şi 13! Această superstiţie,că marţea are trei ceasuri rele, există de multă vreme, de la căderea Constantinopolului, 29 mai 1453. După un lung asediu, turcii au reuşit să cucerească cetetea într-o zi de marţi. De atunci grecii spun că marţea e o zi proastă. Eu zic că nu doar grecii cred asta.
Cu toate acestea, azi n-a fost o zi chiar aşa de rea, pentru mine, în afară de faptul că dimineaţă a trebuit să mă-ntorc acasă repede, repede, din cauză că, în sfîrşit ce să mai intru în amănunte...

Seara, l-am întîlnit, pe internet pe fiul meu care tocmai se gîndea la mine şi la ziua asta de Marţi 13. El mi-a spus povestea oraşului Constantinopol şi originea superstiţiei legată de ziua de marţi.
De asemenea, am putut, tot în seara aceasta, să văd cea mai recentă fotografie a nepoate noastre: Lisa şi cealaltă bunică. N-a fost o zi chiar aşa de rea!(photo: Dan Martin)

            
   

3 comments:

  1. De ce este supărată micuţa? E o dulceaţă!A1

    ReplyDelete
  2. Se supără mereu cînd este îmbrăcată si mai ales cînd i se pune căciuliţă. Merci, mai treci!

    ReplyDelete
  3. Superstitiile ingradesc libertatea si asa putina pe care o avem.

    ReplyDelete