Le 5 octobre 2009
Les contes de Baba Gaftea/ Poveştile Babei Gaftea
Lundi. Il y a quelques années, je ne sais plus exactement, alors que Baba Gaftea descendait encore au Centre, faire des courses pour elle et pour son mari Avram, je cherchais l’histoire de quelques toponymes de la région et j’étais en train de faire des découvertes intéressantes. Un dimanche, j’ai la visite de la Baba. Elle venait toujours chez moi comme elle avait visité sa fille et me racontait tout sorte d’ennuis dûs surtout à l’âge, mais aussi autres choses qui arrivent. Elle savait plein d’histoires et avait du talent. Quelques fois, j’aimais la provoquer, comme ce dimanche-ci, en lui demandant de m’expliquer comment se fait que tel ou tel endroit de la commune s’appelle comme ça ou comme ça...”À la danse”. Pourquoi un endroit en haut de la montagne, sur la crête de Biharia, s’appelerait comme ça. On danse ici au centre, dansla salle du foyer, chaque dimanche, non? “ “Oui, mais autrefois il n’y avait pas la route, il n’y avait pas la possibilité de se deplacer d’un endroit à l’autre si facilement comme de nos jours. Aïe, aïe aïe quelle belle vie! Et les jeunes n’apprécient guerre cette facillité extraordinaire!” s’émerveillait-elle. “ Quelle bonne chose, cette route!” Il y avait, autrefois, plusieurs endroits où on organisait des fêtes champêtres, pendant l’été quand tout le monde était dans les pâturages alpins laissant les villages vides et les prés libres pour que les foins puissent pousser en paix. On faisait ces fêtes juste avant la fauche des foins, sur la crête pour que tout le monde entende le “tulnic” qui les appelaient à la fête. Et les gens y venaient de tous ces villages des montagnes. Il y avait des outils pour faire les foins à vendre ou à acheter il y avait aussi des bonnes choses à manger et à boire et surtout il y avait des musiciens, des fille et des garçons qui dansaient et souvent des couples qui se formaient. Il nous reste de nos jour une fête comme ça à Călineasa où des jeunes des département d’Alba, de Bihor et de Cluj peuvent se rencontrer, se connaître et même se marier ensuite. Et il y a aussi la fête de Găina, la Foire aux jeunes filles, mais celle-ci a perdu beaucoup de son autenticité...
Luni. Acum cîţiva ani, nu mai ştiu exact, pe cînd Baba Gaftea mai cobora încă în Centru să cumpere una-alta pentru ea şi pentru moşul ei, Avram, eu încercam să aflu povestea unor toponime din regiunea noastră şi tocmai făceam nişte descoperiri interesante. Într-o duminică, vine Baba la mine într-o vizită. Venea întotdeauna aşa cum ar veni la fiica ei şi-mi povestea necazurile sale datorate vîrstei dar şi altele, cum se mai întîmplă...Ştia o mulţime de poveşti şi avea talent. Uneori chiar îmi plăcea s-o provoc, cum s-a întîmplat şi în această duminică cerîndu-i să-mi spună cum se face că unele locuri din comună poartă un nume sau altul...” La joc “, de pildă. De ce s-ar numi aşa un loc din vîrful muntelui, chiar pe creasta Bihariei? Doar jocul duminical are loc, aici, în sala căminului, nu?”
“ Da, dar altă dată nu exista drumul, nu exista posibilitate de deplasare atît de rapidă dintr-un loc într-altul ca în zilele noastre! ‘Ai de mine ce viaţă frumoasă! Tinerii de azi nu apreciază de loc această facilitate extraordinară!” se minuna ea. “ Ce mare lucru un drum! “
Mai de mult erau nişte locuri, chiar sus pe creasta muntelui, în care se organizau serbări cîmpeneşti, în timpul verii cînd toată lumea era ‘a munte, cum se spune, părăsind satele şi lăsînd pajiştile libere, să poată creşte fînul. Serbările acestea aveau loc chiar înainte de cositul fînului, pe creastă, de unde oamenii de o parte şi alta a muntelui puteau să auda glasul tulnicului, chemarea la petrecere. Iar oamenii soseau. Era tîrg, lucruri de vîndut şi de cumpărat, unelte pentru strîns fînul, dulciuri, era de mîncat şi de băut, dar mai ales erau muzicanţi şi fete şi băieţi care jucau, se cunoşteau, de multe ori se formau cupluri.
Din toate acestea au mai rămas Tîrgul de la Călineasa unde tinerii din judeţele Alba, Bihor şi Cluj, pot să se întîlnească, să se cunoască şi, mai tîrziu să se căsătorească. Şi tîrgu de fete de pe muntele Găina, dar acesta şi-a pierdut mult din autenticitate.
( foto: Nicoleta Chira si Calin Gligor )
