miercuri, 28 octombrie 2020

Changements

26 octombrie 2020 

      



Lundi. Ce n'est pas souvent que j'écris mon journal un jour de lundi, j aimerais, mais...Enfin.

En août, j'ai acheté des bulbes de tulipes et, en fin d'octobre je les ai planté: au printemps, j'aurai, peut-être, le plaisir de les voir en fleur.

Je regardais avec plaisir un film en séries télévisées. The mentalist, c'était mon préféré, maintenant, je me contente avec les épisodes du détective Murdoch.

De temps en temps, je me fais un plaisir d'écrire mon journal, avant c'était chaque jour (ou presque). 

Ah! Avant il me faisait un grand plaisir de travailler mes gobelins, maintenant, je me fatigue vite...

Le changement est dans la nature des choses.

 

Luni. Nu mi se întîmplă prea des să-mi scriu jurnalul în zi de luni. Aș vrea, dar...În fine.

În august, mi-am cumpărat niște bulbi de lalele, și, la sfîrșit de octombrie, i-am plantat: la primăvară voi avea, poate, plăcerea să-i văd înfloriți.

Mă uitam cu plăcere la un serial TV, În mintea criminalului sau The Mentalist, era preferatul meu, acuma trebuie să mă mulțumesc cu episoade (revăzute) din Detectivul Murdoch.

Din cînd în cînd, îmi face plăcere să-mi scriu jurnalul, înainte făceam asta zilnic (sau aproape). 

Ah, înainte îmi făcea mare plăcere să cos goblen, acum, mă obosesc repede...

Schimbarea este în natura lucrurilor.




miercuri, 7 octombrie 2020

Pisi

 Imagini -Internet

                                            ─────────ೋღ :hibiscus: ღೋ─────────


 

Jerusalema Challenge!!! ����Loga Dance School

 

Imagini- internet

Jerusalema

 7 octobre 2020

Mercredi. Je voulais noter ici comment j‘ai trouvé une nouvelle danse, c‘est nouvelle pour moi, mais aussi pour les autres, Jérusalema. C‘est assez sportive, mais il y a des profs qui l‘explique pas à pas .Souvent, je m‘entraine seule dans la maison, on dirait une vieille folle. J‘aime.

Miercuri. Voiam să notez aici cum, într-o zi, am găsit pe internet un nou dans ,nou pentru mine, dar și pentru alții, Jérusalema. Este destul de sportiv dar există profi care-l explică pas cu pas. Deseori, mă antrenez singură aici, în casă, cine m-ar vedea ar zice că-s o babă nebună. Îmi place.

https://www.youtube.com/watch?v=HH3Otu8gQ-4

-dansul meu preferat(acum)

      

sâmbătă, 3 octombrie 2020

Revenire? Retour?


4 octombrie 2020


 

Dimanche. J’ai eu encore une tentative d écrire mon journal, en spetembre. Je ne l ai pas fait. J'étais stupide ou quoi! J’ai eu des travaux dans la maison, mais ce n’est pas ça. Je ne sais pas qu’est-ce qui se passe avec moi. La vieillesse,peut-être...

J’ai lu beaucoup, j’ai lu de bons livres et de moins bons. Je ne vais pas parler de mes lectures cette fois-ci. J’en parlerai autrefois certainement. Peut-être!

On a eu un bel été, même si au début, il a beaucoup plu. Mais après, la pluie, beau temps arrive, comment on dit. Alors je me suis proposé de faire un grand nettoyage, dans toute la maison. Je ne peux plus le faire seule, comme autrefois, donc, j’ai trouv é une aide, une femme énergique et travailleuse qui s’appelle Monique.

On n’a pas fini encore, je me repose un peu et puis on continue...Dans cette affaire, le plus difficile est de préparer la maison: On est obligé de prendre en mains tout ce qu’il y a dans la maison, nettoyer et les mettre ensuite à l’abri. Ensuite on peint les murs, on lave le plancher et on met les affaires à leur place. Cela peut durer deux-trois jours. Pendant les travaux on prépare le repas pour les travailleurs et la famille, on met la table, apres, on lave la vaisselle et tout et tout...On sait comment ces choses se passent. Autrefois, je faisais toutes ces choses seule, maintenant je ne le pourrais plus! J’étais en même temps le travailleur, le cuisinier et le bénéficiaire...De toute façon, cette fois j’ai eu besoin de courage pour me décider, parler avec la femme, commencer!

J’ai encore un autre problème: souvent, je ne dors pas pendant la nuit. J’occupe mon temps avec la lecture, mais cette affaire m’inquiète. Pendant la journée je suis fatiguée, je ne peux pas dormir pendant la journée, je ne l’ai fait jamais. Cette histoire a commencé depuis peu de temps et je ne crois pas que cela va passer. Avant de me mettre au lit je prends quelque petits bonbons, coffea-cruda, un remaide homéopathique. C’est  ça.

J'espère écrire mon journal à partir de maintenant. Je ne fais pas des promesses, mais j’aimerais.

Duminică. Am mai avut o tentativă de a scrie aici, în septembrie. Nu s-a finalizat. M-am prostit sau ce? Am avut cîte ceva de făcut prin casă, dar nu e asta. Nu știu ce e cu mine, poate bătrînețea...

Am citit mult, am citit cărți bune dar și mai puțin bune. Despre asta, nu vorbesc azi. Poate într-o postare viitoare. 

A fost o vară frumoasă deși la început a plouat cam mult. După ploaie vreme bună, cum se spune. Și atunci mi-am zis să fac o curățenie mare, în toată casa. Nu mai pot s-o fac singură ca altădată, mi-am găsit un ajutor, o femeie harnică și răbdătoare, eu îi spun Monica. 

Încă nu am terminat, mă odihnesc și apoi continuăm...La treaba asta cel mai greu este să pregătești casa, să pui mîna pe toate lucrurile, să le cureți să le adăpostești, apoi se văruiesc pereții, se face curat și se pune totul la loc. În tot acest timp, zilnic pregătești masa pentru familie și pentru lucrători. Toată lumea știe cum se petrec lucrurile acestea. Mă mir cum reușeam odinioară să fac totul singură! Eram și lucrătorul și bucătarul și beneficiarul...Oricum, de data aceasta, mi-a trebuit mult curaj să mă hotărăsc, să vorbesc cu femeia, să încep.

Am și o altă problemă: nu prea mai dorm noaptea. Mă consolez cu lectura, dar mă îngrijorează treaba aceasta. În timpul zilei sînt obosită, cîteodată reușesc să dorm, însă nu am fost obișnuită cu somnul de ziua. Povestea asta a început de ceva timp și nu cred că-mi va trece. Înainte de a merge la culcare, iau niște bombonici, Cofeea cruda- ceva homeopatic... Cam asta. 

Poate voi avea suficientă voință să-mi scriu jurnalul de acum înainte, nu promit nimic, dar tare mult aș vrea. Să vedem cum va fi...


(imagine: internet)

 


marți, 21 iulie 2020

Lectures- suite

21 juillet 2020        


Mardi-mercredi(car il est vers minuit). Je vais continuer en parlant de mon deuxième roman au sujet chat, celui de Hiro Arikawa ( titre en français: Les mémoires d' un chat voyageur). Le chat de Arikawa, Nana, est très intelligent, d'ailleurs toute l'histoire des voyages c'est lui qui nous la raconte. Nana et son maître, Satoru doivent absolument voyager pour chercher une personne qui aime les chats pour lui laisser Nana au moment où Satoru ne pourra plus s'en occuper car il est malade et bientôt sa vie finira.

A la fin de la lecture j'étais en larmes. Une belle histoire!  


Marți-miercuri(căci este aproape miezul nopții). Voi continua vorbind despre celălalt roman pe care l-am citit acum, nu demult, cel al lui Hiro Arikawa: Memoriile unui motan călător.
Motanul lui Arikawa, Nana, este foarte isteț, de altfel toată istoria călătoriilor este pusă chiar în gura lui, povestită cu mult antren la persoana întîi. El și stăpînul său, Satoru, sînt nevoiți să călătorească mult pentru a găsi un om cu dragoste de pisici care să se ocupe de  Nana atunci cînd Satoru nu va mai fi, căci este bolnav și nu mai are mult de trăit.


La sfîrșitul lecturii eram cu ochii în lacrimi! Frumoasă istorie!




          

Lectures

16 juillet 2020

Jeudi. Je viens de finir la lecture de deux romans au sujet „chats”, un, écrit par un Espagnol, Francesc Miralles, Amor en minuscula, en roumain, Iubire cu „i”mic et un autre, écrit par une Japonaise, Hiro Arikawa, Tabineko ripoto en roumain, Memoriile unui motan călător.

Francesc Miralles:un chat entre dans la maison et dans le coeur d‘un universitaire introverti qui vit seul, avec son travail et avec sa passion pour la lecture. Le chat, un vagabond très sensible s‘insinue dans sa vie et lui donne de la tendresse, des amis, de l’amour. Il l‘appelle Mishima, d‘après son écrivain japonais préféré. Le roman est plein de reflections sur la litérature et nous nous sentons bien dans la maison-bibliothèque de Samuel. Mishima transforme la vie de celui-ci en l‘obligeant de se détacher un peu de ses livres et de connaître du monde...

Joi. Tocmai am terminat lectura a două romane cu subiectul „pisici”, unul scris de un spaniol, Francesc Miralles, Amor en minuscula, în română, Iubire cu „i”mic și un altul, scris de o  Japoneză, Hiro Arikawa, Tabineko ripoto, în română, Memoriile unui motan călător.

Francesc Miralles: o pisica intră în casa și în inima unui universitar introvertit care trăiește singur, cu munca sa și cu pasiunea sa pentru lectură. Pisica, un motan vagabond se insinuează în casa acestuia, îi dăruiește tandrețe, prieteni și chiar iubire. Motanul primește un nume, Michima, după scriitorul japonez preferat. Romanul este plin de reflecții asupra literaturii universale și ne simțim bine în casa-bibliotecă a lui Samuel. Michima transformă viața acestuia, obligîndu-l să se detașeze un pic de cărți și să cunoască lumea... 
( va urma)