luni, 18 ianuarie 2016

Neige à Sainte-Prisca, la belle année que voilà

Le 18 janvier 2016

Lundi. En réalité c'est le 19 parce que mi-nuit vient de passer, pourtant je reste branchée sur lundi car c'était une bonne journée pour moi, un peu plus lumineuse, pas ensoleillée mais froide et pleine de lumière. On dit, j'entends, que le deuxième, non, le troisième lundi du janvier c'est la plus triste, la plus dépressive, la plus déprimante journée. Les gens réalisent-ils que les fetes ont passé depuis longtemps déjà, les vacances ont fini pour de vrai, l'hiver ne fait plus des petites blagues et il s'y installe vraiment par ici?!

Moi, je préférerais le dicton du calendrier français: "neige à Sainte-Prisca, la belle année que voilà" 

Luni. În realitate e 19, miezul nopții tocmai a trecut, totuși eu rămîn branșată pe luni, căci pentru mine a fost o zi mai luminoasă, nu însorită, dar rece și plină de lumină. Se zice, aflu și eu, că această a doua, corectez: a treia zi de luni din ianuarie este cea mai tristă, cea mai depresivă, cea mai deprimantă zi din an. Oare pentru că oamenii află că sărbătorile au trecut demult, că vacanța s-a terminat de-adevăratelea, că iarna nu mai glumește, că frigul se instalează într-adevăr pe aici?!

Eu n-aș crede! Nici nu vreau să mă gîndesc la așa ceva! Prefer dictonul din calendarul francez: „zăpada de la Sfînta Prisca 
înseamnă un an frumos și nimic altceva”

(photo: facebook)

   

duminică, 10 ianuarie 2016

Il fait...du tout cet hiver

Le 10 janvier 2016

Dimanche.Vraiment, après des neiges incertaines, après quelques jours de froid, -10,-15 degrés,  il pleut depuis hier, il pleut sans cesse.

Et tout cela après un décembre assez mouvmenté où on doit toujours faire trop de choses et, bien  sûr, on n'est jamais content de ce qu'on réussit à faire, car le nettoyage n'est jamais ce qu'il fallait, sur la table les plats ne sont jamais parfaits...Ensuite il y a le sapin, les cadeaux...
Finalement, nous voici en 2016 et...il pleut. Nous ne pouvons pas sortir, il y a trop d'eau, dans toutes les cours, dans les jardins il y a des lacs, sur la route une rivière. Il nous faut des barques...

Duminică.Într-adevăr, după ninsori nehotărîte, după cîteva zile cu frig,-10,-15 grade, plouă de ieri,

plouă fără încetare.

Și toate acestea după un decembrie destul de încărcat cînd fiecare are prea multe lucruri de făcut și, nu ești niciodată mulțumit de ceea ce ai reușit, căci ai curățenia unde a mai rămas cîte ceva, ai feluri de mîncare de pus pe masă, niciodată perfecte în totalitate...Apoi e bradul, cadourile...

 Pînă la urmă sîntem în 2016 și...plouă. Nu
putem ieși din casă din cauza apei din curți și grădini, adevărate lacuri, pe drum un rîu. Ne-ar trebui niște bărci...

(photo 1:internet)


   

miercuri, 6 ianuarie 2016

2015, 2016...

Le 6 janvier 2016  




Mercredi. J'ai aimé 2015, l'année qui vient de passer. Le chiffre 2015 me parraît beau, sympa... 2016 est, disons, commun. Espérons que ce sera un an meilleur que l'autre, même si nous continuons à courrir sur le long sentier du temps comment disait le poète. J'ai un moment de répit, c'est une fêtes encore, l'Epiphanie et puis la St. Jean, on ne peut pas travailler. Je me repose un peu. Ce soir, on doit sortir le sapin, il commence à perdre ses feuilles( aiguilles)...C'était son dernier jour.

Miercuri. Mi-a plăcut 2015, anul care tocmai s-a sfîrșit. Cifra asta 2015 îmi pare frumoasă, simpatică...2016 este, să spunem, comună. Poate va fi un an mai bun ca celălalt, chiar dacă noi continuăm să alergăm pe lunga timpului cărare, cum spune poetul. Am un moment de răgaz, azi e sărbătoare încă, Boboteaza, apoi St.Ioan și nu se lucrează. Mă odihnesc puțin. În seara aceasta trebuie să scoatem bradul, începe să-și piardă frunzele (acele)... A fost ultima sa zi.




vineri, 1 ianuarie 2016

Et pourtant...

Le 1-er janvier 2016

V


Arieșeni-Vîrtop dec 2015 photo Dan Martin 
endredi. Chez nous il y a un peu de neige, là-haut sur la montagne, à Vîrtop, où sont les piste de ski. Ainsi, pendant quelques jours, Elisa, qui n'est pas ce qu'on appelle une sportive, a appris à skier.


Ce n'est pas comme à Salt Lake City, ils ont de la neige cette fois et nos Américains skient sur de la neige naturelle.

A Polsa di Brentonico où skiaient nos Italiens il y avait encore moins de neige que chez nous. 

Vineri. La noi există un pic de zăpadă, sus pe munte, la Vîrtop, acolo unde-s pîrtiile de ski. Astfel, în cîteva zile, Elisa a învățat să schieze.

Nu-i ca la Salt Lake City, ei au zăpadă de data aceasta și americanii noștri schiază pe zăpadă naturală.

La Polsa di Brentonico unde au schiat italienii noștri era încă mai puțină decît la noi.


Elisa schiază dec 2015 

Polsa di Brentonico dec 2015

Cristian schiază dec 2015 Polsa di Brentonico

Parc City Utah dec 2015



Martin Schiază la Parc City dec 2015








miercuri, 30 decembrie 2015

Une dernière bétise en cette fin d'année

Le 30 décembre 2015



Mardi. Cette journée n'a pas bien commencé et elle finit avec une insomnie encore. Et, comme je vous disais, vers 2h du matin je me lève et je regarde dehors, il pleut, il neige? Pourquoi le sommeil ne veut pas rester mon ami? Il faisait un peu de lumière, je voyais bien la cour et le jardin. En regardant le drap blanc mis dehors surtout pour glacer que pour sécher, je me disais tient quel vent il fait! C'est cela la cause de mon insomnie! Mais non, ce n'est pas le vent! C'est un diable de chien qui veut me le manger ou quoi?! Ah! Je sors en vitesse et et je le chasse, j'avais envie de le tuer! Je vais fermer la porte de la cour, largement ouverte vers
la rue et après je mets le drap dans la machine à laver. Mon beau drap était sale et peut-être déchiré, je ne pouvais pas voir tant il était sale! 

Je me rapelle les bonhommes de...neige vus sur facebook. Un hiver sans neige jusqu'à présent. Amusants mais un peu tristes ces bonhommes.


Marți. Această zi n-a început bine deloc și se termină cu încă o insomnie. Și, cum vă spuneam, către ora 2 noaptea, în cealaltă noapte, mă ridic din pat și
merg să mă uit afară. Ce-i de nu dorm, plouă, ninge, sau cum de somnul nu mai e prietenul meu?! Era un pic de lumină afară, vedeam bine curtea și grădina. Privind cearceaful alb pus pe sfoară mai mult ca să înghețe decît pentru a se usca îmi ziceam iată ce vînt bate, de aia nu pot eu să dorm! Dar nu, nu e vînt! Un drac de cîine vrea să-l mănînce sau ce?! Ah, ies în viteză, îl alung, l-aș fi omorît! Mă duc să-nchid poarta de la stradă larg deschisă după care pun cearceaful în mașina de spălat. Frumosul meu cearceaf era murdar și, poate rupt, nu puteam să văd, atît era de murdar! Îmi amintesc de oamenii de... zăpadă văzuți pe facebook. O iarnă fără zăpadă pînă acuma. Amuzanți dar un pic triști oamenii ăștia.