luni, 20 ianuarie 2014

Un dimanche de janvier



Le 19 janvier 2014

Dimanche. Magda a passé après la messe pour une affaire avec Liviu, seulement qu’il était au Centre et moi aussi, j’étais en train de sortir . Aujourd’hui c’était son anniversaire. Bon anniversaire notre chère filleule!

Autrement, mon dimanche a passé en douceur, il a fait du soleil et c’était agréable se promener.

Duminică. Magda a trecut pe aci după slujbă, avea ea o înţelegere cu Liviu, numai că el era în Centru iar eu tocmai plecam. Azi a fost ziua ei. La mulţi ani, draga noastră, fină.



Altfel, duminica mea a trecut cu bine, a fost chiar însorită şi era o plăcere să te plimbi.

  


sâmbătă, 18 ianuarie 2014

La blouse roumaine



Le 18 janvier 2014

Samedi. Au début de la semaine, alors qu’il pleuvait, seulement pour que nous ayons du verglas, le colis avec la blouse roumaine pour ma nièce est arrivé. J’ai été obligée d’attendre un ou deux jours, jusqu’à ce que Liviu me l’apporte, car il est toujours bien occupé. L’attente m’a aussi mis dans un état d’agitation. J’ai vu des images avec cette blouse, mais étant quelque chose fait main, elle pouvait être différente. J’avais l’impression que le noir de la brodérie n’est pas tout à fait noir et autres pensées de ce genre...

Eh, bien je suis bien contente. J’espère que Iuliana aussi.

Sîmbătă. La începutul săptămînii, pe cînd ploua, aşa, ca să avem şi noi polei, a sosit coletul cu ia nepoatei mele. A trebuit să aştept o zi ori două, pînă cînd Liviu şi-a făcut timp ca să mi-l aducă. Aşteptarea mi-a provocat oarecare agitaţie. Deşi văzusem imagini cu ia, mi se părea că negru din broderie nu-i chiar negru şi fiind un obiect făcut de mînă putea fi diferit şi alte gînduri de felul acesta...


Ei bine, este faină, sînt mulţumită. Sper că şi Iuliana.

  


vineri, 17 ianuarie 2014

Le chat, Stelou



Le 17 janvier 2014

Vendredi. Depuis des jours, je vis dans un stress continuel, mon chat, un malin et un polisson, a miss sa bouche dans un traquenard, dans un piège, je suppose, il a été gravement blessé, il ne pouvait pas manger, mais il avait faim, il ne pouvait pas faire sa toilette, il était malheureux. Moi aussi. J’ai dit qu’il
était malin, il a toujours été comme ça, quand on lui donnait à manger il prenait le repas comme un voleur. Il ne voulait pas manger dans la maison, maintenant qu’il est déjà vieux, il aimerait être caressé, mais il reste soupçonneux. Pourtant il est le
mien et le voici maintenant en mourant de faim devant ma porte, il ne veut toujours pas entrer dans la maison...Liviu ne peut pas le regarder, en plus il ne croit pas qu’il s’agît d’un piège, peut-être il est malade, il a la rage?!. Si quelqu’un répete souvent la
même chose, on commence à douter...

Eh, bien, aujourd’hui, il va mieux. Il a mangé un peu.

Vineri. De zile întregi trăiesc într-un stress continuu, mîţul meu, altmintrelea, un hoţoman, şi-a băgat botul, presupun, într-o cursă, a fost grav rănit, nu poate mînca şi e flămînd, nu–şi poate face toaleta, este nenorocit. Eu la fel. Am zis că e un hoţoman, întotdeauna aşa a fost, cînd îi dădeam mîncarea o lua ca şi cînd ar fi furat-o. Nu vrea să mănînce în casă, acum că e bătrîn ar vrea să fie mîngîiat, dar rămîne bănuitor şi nesuferit. Totuşi e al meu şi iată-l murind de foame în faţa uşii, tot nu vrea să intre în casă. Liviu nu poate să-l vadă aşa, mai şi presupune că are vreo boală, o fi turbat?! Cînd cineva îţi tot repetă o chestie, chiar dacă e o prostie, ajungi să ai îndoileli...



Ei bine, azi e mai bine, a mîncat un pic.