Incertitude

Le 31 octobre 2011

Lundi. Toute ma journée a passé sous le signe d’interrogation, nous irons demain dans nos cymétières mettre des bougies sur les tombes des parents ou pas...Cela a été toujours pour moi une question incertaine, mais le plus souvent nous avons réussi d’y aller. Dans toute la Transylvanie la nuit du 1^-er novembre est sous le signe de la Toussaint, une fête catholique mais qui est respectée par beaucoup d’orthodoxes parce que souvent les cymétières sont communs. Vers le soir, dans chaque localité, une foule se dirige vers le cymétière les bras pleins de chrisanthèmes et avec des bougies. Cette fois, je ne sais pas...Liviu est beaucoup trop occupé. Ma soeur n’ira pas, elle est à Bucarest, elle y a été samedi, a nettoyé et a mis des fleurs.

Luni. Toată ziua mi-a trecut sub semnul întrebării, vom merge mîine la Luminaţie sau nu...Acest  lucru a fost mereu nesigur pentru mine, dar cel mai adeseori am reuşit să mergem. În toată Transilvania, noaptea de 1 noiembrie stă sub semnul Luminaţiei din cimitire. Este o sărbătoare catolică, dar cum cimitirele sînt în general comune, ortodocşii respectă această tradiţie.. Spre seară, în fiecare localitate, o mulţime se scurge spre cimitire cu braţe de crizanteme şi cu lumînări. De data asta, nu ştiu, Liviu este atît de ocupat...Sora mea nu va merge, ea este la Bucureşti, dar a fost sîmbătă. A făcut curat şi a pus flori.

De bonnes raisons

Le 30 octobre 2011

Dimanche. Pendant cette nuit, on a passé à l’heure d’hiver. Le matin, j’ai changé les heures de toutes les montres et les horloges de la maison.

La saison des mariages n’est pas encore finie, Liviu a beaucoup de travail, il est très occupé.

Aujourd’hui, j’ai eu des nouvelles de mes fils, de tous les trois et des petit-fils: Elisa essaie de connaître ses mains et autres objets qui lui tombent sous la main, Cristian connaît très bien les voyelles et quelques consonnes, Martin est content d’avoir de nouveau son ordinateur à lui.

On a de bonnes raisons pour bien commencer la semaine suivante.

Duminică. În timpul acestei nopţi, s-a trecut la ora de iarnă. Dimineaţă de cum m-am sculat am schimbat ora la toate ceasurile din casă.

Sezonul nunţilor nu s-a terminat încă, Liviu are de lucru, e foarte ocupat.

Azi am avut veşti de la toţi trei fiii mei şi de la nepoţi. Elisa este foarte interesată de mîinile sale dar şi de alte obiecte ce-i cad la îndemînă, Cristi ştie foarte bine vocalele precum şi cîteva consoane, Martinuţ este mulţumit că are din nou calculatorul său.

Avem motive întemeiate să începem cu bine o nouă săptămînă.(photos:été 2011) 

   

Vacances

Le 29 octobre 2011

Samedi. Je n’ai plus écrit mon journal, jeudi parce que c’était une de ces journées où on a beaucoup de choses à faire et on ne fait presque rien. Vendredi, parce que j’ai planté le rosier que j’avais acheté de Beiuş et ensuite j’ai continué le travail dehors, couper les rosiers, les deux forsytia et les pruniers qui poussent partout, ratisser, ballayer...

Aujourd’hui, j’ai fait de petits travaux à l’intérieur, mais dehors aussi...

Ces jours, mercredi, si je me rappelle bien j’ai eu une visite: Marioara et sa petite fille ont passé  pour dire bonjour. C’est inhabituel, parce que Marioara ne sort plus depuis que son mari n’est plus et la petite Paula habite à Oradea. Cette semaine a été une des vacances pour les maternnelles et les écoles primaires. Donc, Marioara avait la petite fille en vacances, ainsi que Fana, Aurica et autres grand-mères avec lesquelles j’ai parlé au téléphone ces jours-ci. Mon voisin, Cristi est, lui aussi, chez les grand-parents à Beiuş. Voilà.

Sîmbătă. Nu mi-am mai scris jurnalul. Joi, pentru că a fost una din zilele acelea cînd ai atîtea de făcut şi nu faci mai nimic, vineri am lucrat mai mult pe afară: am plantat trandafirul galben pe care l-am cumpărat de la Beiuş, dar am avut şi altele, de tăiat ceilalţi trandafiri, cele două forsitii de la poartă, precum şi prunii care încep să devină invadatori.

Azi am avut doar mici lucrări pe afară, dar şi în casă...

În aceste zile, miercuri, cred, am primit o vizită: Marioara cu nepoata sa au trecut pe aci să ne vadă. Era ceva mai neobişnuit dacă te gîndeşti că Marioara nu prea mai iese de acasă de cînd soţul ei nu mai e, iar micuţa Paula locuieşte la Oradea. Săptămîna aceasta, însă a fost una de vacanţă pentru grădiniţe şi pentru cei de la şcoala primară, aşa că bunicii au cam fost invadaţi. Aşa am găsit-o pe Fana, pe Aurica, la telefon, iată şi pe Marioara. Vecinul meu Cristi e, şi el, la bunici, la Beiuş.