vineri, 6 mai 2011

Quelle histoire!

Le 6 mai 2011

Vendredi. Les Français sont partis, ils vont faire des promenades, après le repas de midi ils vont à Pătrăhăiţeşti, chez les Mocan. Leur voiture reste chez nous.
Après leur départ, j’ai cherché le cahier où je tenais une évidence des touristes qui passaient par chez moi, ils avaient aimé ce cahier, surtout que  Marie Françoise a trouvé le nom d’une copine d’enfance et de retour elle l’avait contacté...Maintenant, j’y vais ajouter d’autres détails. J’y écrivais toute sorte de choses qui devaient m’aider à me rappeler des choses diverses. Les touristes, à leur tour m’écrivaient eux aussi, qu’est-ce qu’ils ont fait par ici et qu’est-ce qu’ils appréciaient...
Eh, bien, je les ai trouvés: ils faisaient découvrir ce coin du monde à leurs amis Georges et Marie Claude. Ils se trouvent  aux pages 88, 89, 90 et 91 de l’année 2002. Voilà pourquoi j’ai oublié, on s’est vu il y a long, long temps et je ne m’imaginais que j’allais les revoir un jour.

Vineri. Francezii au plecat la plimbare prin sat, nu ştiu exact unde, dar la prînz voiau să mănînce la un restaurant iar după aceea să plece la Pătrăhăiţeşti, la  familia Mocan. Maşina lor rămîne la noi.
După plecarea lor am căutat caietul în care îmi ţineam evidenţa turiştilor pe care i-am găzduit de-a lungul anilor. Le plăcuse grozav acest caiet, mai ales că Marie Françoise şi-a găsit, răsfoindu-l, o fostă colegă de şcoală cu care a reluat legătura. Acum, pot şi eu să adaug alte amănunte în caiet. Scriam în acest caiet despre fiecare cîte ceva care să mă ajute să-mi amintesc, turiştii scriau la rîndul lor ce au  făcut pe aici şi ce au apreciat.
Ei, bine i-am găsit: erau cu prietenii lor Georges şi Marie Claude cărora le făceau cunoscut acest colţ de lume. Se găsesc la paginile 88, 89, 90 şi 91 din anul 2002. Iată de ce nu-mi mai aminteam. Îi văzusem acum multă, multă vreme şi nu mi-am imaginat că-i voi mai revedea vreodată.


        

Des hôtes

Le 5 mai 2011

Jeudi. Vendredi passé, j’ai reçu un coup de fil de quelqu’un qui me paraissait bien connu, mais je ne me rapellais pas exactement de lui. C’était un Français qui avait été chez nous, il y a longtemps, quand il travaillait à Szeged, en Hongrie. Je me rapelle très bien son nom, mais j’ai du lui avouer que d’autres détails, je n’en ai plus dans ma mémoire.
Enfin, il est venu aujourd’hui, avec sa femme, et je me rappelais plutôt d’elle que de lui. J’avais honte.
Enfin, il m’a dit qu’il y a environs dix ans, ils sont venus avec une Hongroise, Klara. Ça, je me rappelle très bien, une jeune femme, grande et qui parlait très bien le français.
Cette fois, Alain et sa femme, Marie Françoise sont accompagnés par un autre couple : Christian et Mimi. Christian avait été marié avec la soeur de Marie Françoise, qui est morte et il s’est remarié. Il est donc le beau frère et ils sont des amis. Ils sont des retraités tous les quatre.

Joi. Vinerea trecută am primit un telefon de la cineva cunoscut, dar pe care nu mi-l aminteam deloc. Era un francez care mai fusese la noi, acum mai multă vreme pe cînd lucra la Szeged, în Ungaria. Numele său mi-l amintesc foarte bine, dar a trebuit să-i mărturisesc că alte amănunte mi s-au şters pur şi simplu din memorie.
În fine, au sosit astăzi, el cu soţia sa, culmea că-mi amintesc mai degrabă de ea decît de el. Mi-era chiar ruşine.
În sfîrşit, mi-au mai spus că în urmă cu vreo zece ani, poate, cînd au fost pe aici, erau însoţiţi de o unguroaică, Klara. Îmi amintesc foarte bine de ea, era o tînără înaltă şi zdravănă, care vorbea foarte bine franţuzeşte.
De data aceasta Alain şi soţia sa, Marie Françoise sînt însoţiţi de un alt cuplu: Christian şi Mimi. Christian fusese căsătorit cu sora lui Marie Françoise, care a murit. Acum el e recăsătorit şi, se pare că, au rămas prieteni, este totuşi cumnatul lor.


        

miercuri, 4 mai 2011

Arbres en fleur

Le 4 mai 2011

Mercredi. Il fait froid mais les arbres fleurissent. Dans les régions plus basses, forsythia, les pruniers, pes pêchers, les pommiers, les cerisiers étaient fleuris comme ça il y a trois ou quatre semaines...

Miercuri. E frig dar pomii înfloresc. În regiunile mai joase, forsythia, merii, cireşii, piersicii erau înfloriţi aşa acum trei sau patru săptămîni...




    


marți, 3 mai 2011

Petites broderies

Le 3 mai 2011

Mardi. J’ai continué à faire ordre dans mes armoires, repasser et même j’ai fait une broderie sur une taie d’oreiller, chose que j’ai toujours voulu faire mais j’ai toujours remis.
Je n'ai pas sorti le citronnier et j'ai bien fait parce qu'il fait froid pendant la nuit. 3 degrés la nuit.

Marţi. Am continuat să-mi fac ordine în dulapuri, să calc şi chiar am făcut o broderie pe o faţă de pernă, lucru pe care mereu am vrut să-l fac, dar mereu l-am lăsat pe altădată.
N-am scos încă lămîiul afară şi bine am făcut căci este frig noaptea. 3 grade astă noapte.


       

luni, 2 mai 2011

Petits travaux et grands événements

Le 2 mai 2011

Lundi. Aujourd’hui, j’ai repris un travail que je remets depuis longtemps: mettre en fonction la machine à coudre. Je devais finir un travail que j’ai commencé depuis des mois: mettre quelques (fermoirs)fermetures éclair.
Pendant que je travaillais, j’ai entendu une nouvelle qui concerne la planète: les Américains ont tué Usama Bin Laden, le terroriste numéro 1 de la Terre.
Quelle importance peuvent avoir mes petits travaux, mes penssées, ce journal en comparaison avec les grands événements de ce monde:le mariage royal de vendredi, la Béatification du Pape Jean Paul II de dimanche ou la mort du criminel qui a changé le monde...

Luni. Azi, am reluat o treabă pe care o amîn de nu ştiu cînd: să-mi pun în funcţie maşina de cusut. Trebuia să termin un lucru pe care l-am început de luni de zile: să pun nişte fermoare la nişte lenejerii.
În timp ce lucram am auzit o veste care priveşte întreaga planetă: americanii au ucis pe Usama Bin Laden, teroristul numărul 1 de pe Pămînt.
Ce importanţă mai pot avea micile mele preocupări, gîndurile sau jurnalul meu în comparaţie cu marile evenimente care au avut loc în aceste zile: nunta regală de vineri, Beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea de duminică sau moartea criminalului care a schimbat faţa lumii.


          
     

duminică, 1 mai 2011

Bon anniversaire, mon fils!

Un anniversaire encore

Le 1-er Mai 2011

Dimanche. Mon programme du matin a commencé environs 8 heures. J’ai parlé au téléphone avec le plus grand de mes fils qui cherchait le cadet pour lui souhaiter Bon anniversaire. Enfin, je ne l’ai pas fait qu’après- midi car je sais qu’il dort assez tard pendant le week-end. Nous sommes seules. Avant, en fin d’avril début mai nous étions en fête, car deux de nos fils sont nés le 30 avril et le 1-er Mai, on était libre car pe preimer et le deuxième jour de Mai on fêtait le Travail et la Jeunesse.
Maintenant, la Planète est en fête depuis vendredi, le Mariage royal et aujourd’hui, on a assisté à la Béatification du Pape Jean Paul II. J’aurais aimé être à Rome ces jours...

Duminică. Programul meu de dimineaţă a început pe la ora 8oo. Am vorbit la telefon cu cel mai mare dintre fiii mei care îl căuta pe cel mai mic, să-i ureze La mulţi ani, căci este ziua lui. Eu n-am făcut aceasta decît mai tîrziu, pentru că am presupus că doarmea pînă mai tîrziu, ca de obicei în week-end, cînd nu are altceva de făcut. Noi sîntem singuri. Înainte, la sfîrşitul lui aprilie şi începutul lui mai, la noi acasă era tot o sărbătoare: doi dintre băieţi sărbătoresc ziua de naştere în 30 aprilie, respectiv 1 Mai. De obicei eram liberi, pentru că în prima şi în a doua zi de mai se sărbătoreau Munca şi Tinereţea.
Acum, Planeta a sărbătorit vineri Nunta regală, iar azi am asistat la Beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea. Mi-ar fi plăcut să fiu la Roma în aceste zile...