joi, 12 august 2010

Une princesse douée

Cet été Lici m'a envoyé des poésies écrites par elle même avec du talent. En voilà une. Un jour, peut-être, j'aurais la version française aussi.
În această vară, Lici mi-a trimis nişte poezii scrise de ea cu mult har. Iată una dintre ele. Cîndva, poate, voi avea şi versiunea franţuzească.










Ligia Gicovan

Prin răni 

Prin rana din coasta la Tine am intrat
Acolo-i IUBIREA
Şi-n lacrima-sânge am plâns tremurat
Durerea şi mila...
Când şuieră biciul cu pleasnă de foc
Cutremură gândul şi firea
Cu roşu şi vânăt se scrie pe loc
Pe sfânta Ta piele chiar vina ce o port
În carne plâng brazde
Cămaşa-i la sorţi
Imens este chinul iubirii de toţi...Şi vina mea toată TU poţi s-o albeşti
TE cântă-l meu suflet
Cu voci îngereşti
Iubire şi slavă
smerită pe veci
Îngăduie-mi Doamne,şi mie
La cruce-n genunchi
Să murmur mereu
Mărire,mărire Ţie 

Déceptions

Le 12 août 2010

Jeudi. Ces jours, depuis presque une semaine, je n’ai plus eu des cartes. J’avais l’impression que, de ma faute, les gens ne peuvent pas se débrouiller pour passer des vacances dans les Monts Apuseni. J’avais des dépliants avec la reproduction d’une bonne carte que je complétais avec plus de renseignements et les gens partaient avec quelque chose dans la main. Aujourd’hui j’ai reçu des cartes, pas les plus exactes, mais enfin des cartes. Et je n’avais plus de dépliants. Je n’ai pas vendu une carte au moins. Les gens n’ont pas beaucoup d’argent mais il y en a qui ont mal à le reconnaître et alors ils deviennent parfois agressifs. Moi, j’ai mes déceptions, moi aussi, ici au Point d’informations, où beaucoup de monde est entré aujourd’hui, par exemple.

Joi. În aceste zile, de aproape o săptămînă, n-am mai avut hărţi. Mi se părea că din vina mea, oamenii nu se vor descurca prin Munţii Apuseni. Aveam nişte pliante cu reproducerea unei hărţi, pe care le mai completam eu cu un plus de informaţii şi nimeni nu pleca de la mine cu mîna goală. Azi, am primit nişte hărţi, nu cele mai exacte, dar hărţi. Pliante nu mai am. Toată ziua n-am vîndut o singură hartă. Oamenii nu au bani, dar unii nu vor să recunoască acest lucru, aşa că devin certăreţi, chiar agresivi. Am şi eu dezamăgirile mele, aici la Punctul de informaţii, unde azi, de exemplu, a intrat multă lume.

miercuri, 11 august 2010

Les jeunes de Normandie

Le 11 août 2010
Mercredi. Hier, il y a eu des moments marqués par la malchance, mais pas pour moi directement. Il y a quelque temps, au début du mois de juillet, quelqu’un me demandait des conseils sur un itinéraire dans nos montagnes, un groupe de 6 jeunes avec des tentes. Je leur ai conseillé Gîrda, Gheţarul, Casa de Piatră, Padiş, Arieşeni par Cobleş. Hier, Vincent, ainsi s’appelle le garçon qui m’avait contacté, il m’appelle pour me demander les horaires des bus en direction Sibiu. Plus tard, mais toujours pendant la matinée, il m’appelle pour me dire que deux filles du groupe ont des problèmes de santé et ne peuvent plus marcher. Ils voulaient que j’envoie quelqu’un les prendre de Şaua Poniţa. Nous nous entendons qu’ils descendent encore jusque chez Cocuţu, ou l’endroit où la Vallée de Goja se jette dans celle du Ponoraş. Je m’entends avec Liviu pour faire ce transport d’urgence, peut-être, et j’attends jusque vers 18h30.
Vraiment, il s’agissait d’un groupe,de seulement 4 très jeunes Français, trois filles, Lou, Valentie et Clémentine et un garçon, Vincent. Deux des filles avaient eu une indigestion, ou une intoxication alimentaire, une s’était sentie très mal et ne pouvait plus marcher, mais ils avaient des médicaments et au moment où ils sont arrivés chez nous tout allait mieux. Ils ont pris une douche et sont allés camper chez Reli Lazea. Aujourd’hui à 8h10 ils avaient l’intention de prendre l’autobus pour Alba-Iulia. Malhaureusement cet autobus ne circule plus, ni celui de 8h45. Ils sont partis avec celui de 10h jusqu’à Cîmpeni. J’espère que le reste du voyage se passe bien pour eux. Ils étaient venus de Rouen, Normandie.

Miercuri. Ieri, marţi au existat ceva ceasuri rele totuşi, dar nu pentru mine direct. Acum cîtva timp, prin prima jumătate a lui iulie, m-a contactat cineva pentru a-mi cere sfatul pentru un itinerar prin munţii noştri, era vorba de un grup, 6 tineri, cu corturi. Le-am recomandat Gîrda de Sus, Gheţarul, Casa de Piatră, Padiş, Arieşeni prin Cobleş. Ieri, Vincent, aşa se numeşte băiatul care mă contactase, mă sună pentru a afla orarul autobuzelor spre Cîmpeni, Alba Iulia, sibiu. Ceva mai tîrziu, dar înainte de amiază, mă sună iarăşi: aveau probleme, două fete nu mai ot umbla, sînt blonave, indigestie sau poate chiar toxiinfecţie alimentară. Voiau să trimit pe cineva cu o maşină să-i ia de undeva de la Şaua Poniţa. Ne înţelegem să încerce să coboare pînă la Cocuţu, sau la vărsarea Văii Goja în Ponoraş. In fine, mă înţeleg cu Liviu să facă acest transport, poate, de urgenţă şi aştept pînă la 18:30. Întradevăr era vorba de un grup de numai 4 foarte tineri francezi, trei fete, Lou, Valentine şi Clémentine,  şi un băiat, Vincent. Mîncaseră toţi patru ceva pateuri cu ciuperci vechi de vreo 4 zile, iar două dintre fete nu s-au simţit bine deloc, nu mai puteau umbla. Avuseseră nişte medicamente şi în momentul în care au ajuns la noi acasă erau deja mai bine. Au făcut un duş şi s-au dus să campeze la Reli Lazea. Azi, aveau intenţia să plece la Alba Iulia cu autobuzul de 8:10, dar nu mai circulă, nici cel de 8:45. Abia au plecat cu cel de 10, pînă la Cîmpeni, pentru ca apoi să aibă o legătură la 15:30 pînă la Alba Iulia. Sper ca restul călătoriei să aibă mai mult succes! Veniseră tocmai din Rouen, Normandie.