Serbările-a treia zi

22 februarie 2009

Duminică. Chiar toate s-au adunat pe capul meu, la un moment dat: Cristi şi Bianca, fiica şi ginerele lui Petrea şi Maria plecau, fiul meu şi Mo plecau, bagaje, chestii, şi, colac peste pupăză, au sosit de la OVR Fabio Piras cu încă un bărbat, îmi scapă numele. Al treilea, Bruno Uyttersprot urma să sosească, iar eu trebuia să le găsesc cazare, o cameră pentru trei persoane…Lucru greu, pentru că a fost un week-end plin, turiştii din pensiuni nu plecaseră încă, unii mai erau la pîrtie, camerele nu erau disponibile, aici nu-i dă nimeni afară la ora 12⁰⁰ , ca în hoteluri.

Telefonul meu mobil s-a descărcat, nu găseam încărcătorul, Fabio aştepta în curte, bărbaţii, care erau pe punctul de plecare, cîntau la orgă şi se uitau la calculator pe “ You Tube “ la nişte filme haioase, iar Mo era atenta la ei… Încerc să dau telefoane de pe fix, nu aud nimic. În casă era insuportabil: gălăgie, muzică, rîs. În fine, fata m-a ajutat: mi-a găsit încărcătorul, mi-a pus telefonul la încărcat…Credeam că o iau razna!

Abia m-am descurcat cumva cu familia Mocan: cu Ionel şi Mirela…Ei aveau turişti şi la Pătrăhăiţeşti şi aici la centru, dar au zis că belgienii pot să-şi lase bagajele la “ Gianina ”, pensiunea lui Claudia şi Felician, sora lui Ionel. Aici, nu răspundea nimeni la telefon. Ana era ocupată şi stresată, Tiţi nu avea loc decît pentru doua persoane. Ăştia de la OVR au fost de vină, pentru toată zarva asta, că nu au anunţat…Cică nu şi-au închipuit că ar putea fi o problemă cu cazarea, într-un sat, nu ştiau de Serbările zăpezii. Păi chiar aşa să fi fost, rezervarea era necesară totuşi: iarna îţi trebuie timp să încălzeşti o cameră de oaspeţi! Nu au nimic în cap nici ei….Au zis că ne vedem deseară, probabil s-au gîndit la sosirea lui Bruno Uyttersprot, care venea pe bicicletă de la Brad, “on se revoit ce soir” era doar aşa o vorba, pe cînd eu mă perpeleam unde să-i primesc. Nu putea fi ceva serios! Să călătoreşti “en vélo” pe vremea asta, -10⁰ C, nu e de colea, ăla soseşte obosit, îngheţat, nu-i mai arde lui de conversaţii. Nici nu m-am prea stresat din cauza asta, dar mă mir un pic aşa: păreau domni! Şi apoi nimic, nici un telefon, o scuză, ceva…S-au stricat şi ăştia din Vest! I-am trimis la “Gianina”, trebuia să fie cineva acolo, şi mai tîrziu, am sunat ca să întreb dacă s-au descurcat, răspunsul a fost pozitiv, iar la urmă Fabio zice: ”À ce soir! ”. Numai asta nu o mai cred! Era deja seară…

 

              

Serbările zăpezii

21 februarie 2009

Sîmbătă. “Serbările zăpezii”, a patra ediţie. Lume multă: invitaţi, turişti, spectacole pe pîrtii, concursuri, seară cu foc de tabără, coborîre cu torţe, pomana porcului…Acesta ar fi programul de azi…L-am aflat de la cineva care era de serviciu în Primărie.

Musafirii mei au oboist foarte tare: sînt                  ddddddddddddddddddddddddddd  din Cîmpia de Vest şi aerul de munte îi epuizează: au plecat de dimineaţă cu intenţia să nu mai coboare de la pîrtie pînă seara, şi-au luat şi gustare cu ei, dar s-au întors pe la prînz să ia masa acasă şi chiar au dormit, după care au urcat din nou…Nici nu am avut timp să aspir prin camere…

 

                     

 

 

 

Munţii, munţii

 15 februarie 2009

In aceste zile de februarie, a nins. Nu prea convingător, dar a nins, ceea ce bucură enorm pe cei care au afaceri în turism, pe cei care au investit în ideea amortizării în acest sezon, dezamăgitor pentru toată lumea, prestatori de servicii precum şi clienţi, tocmai prin lipsa zăpezii. La sfîrşitul săptămînii vor fi “Serbările zăpezii”, eveniment la patra ediţie, cred, organizat de Primărie cu sprijinul Consiliului judeţean, probabil, şi a tot felul de sponsori, presupun. Satul va fi invadat de turişti, pensiunile vor fi pline, pîrtia de schi va aduce încasări considerabile proprietarului, dar şi celor care au afaceri colaterale ca să zic aşa: monitori de schi/ snowboard, magazine alimentare şi îmbrăcaminte de sezon, închirieri echipament, mici comercianţi de “fast food” şi băuturi. Toţi se consideră norocoşi dacă ninge, chiar şi cei, mai puţini la număr, care sînt stresaţi de munţii de gunoaie din centrul comunei, chiar în faţa Primăriei. Dacă ninge totul pare frumos! Poate se va rezolva într-o zi această problemă, primarul de acuma s-a dovedit destul de vrednic în comparaţie cu celălalt. Partea cea mai grea a fost rezolvată, Primăria are un contract cu o firma de salubritate care ridică gunoiul în fiecare zi de luni, dar gunoiul care aşteaptă această zi în centrul comunei este o ruşine, iar acest lucru ţine strict de simţul gospodăresc al celui care este responsabil din Primărie, cine-o fi, nu ştiu, dar sigur pe nimeni nu deranjează. Cert este că, deocamdată, toţi ne facem de ruşine, domnilor!

Oare nimeni dintre cei care îl înconjoară şi îl sfătuiesc, ori dintre cei care îl critică pe primar, nu poate să-i sugereze iniţierea sau participarea comunei la un concurs de frumuseţe urbanistică, cum ar fi “cea mai curată”, sau “ cea mai înflorită localitate rurală”, “cea cu cel mai mare numar de cetăţeni implicaţi” “ cea mai frumos luminată sau mobilata” şi cîte şi mai cîte…

Chiar trebuie oare să ajungem în sapă de lemn din cauza lipsei de curăţenie, din cauza unei lipse de unitate în noua arhitectură a localităţii, din cauza coloritului strident al noilor pensiuni? Turistii au venit mereu în aceasta vale pentru peisaj, pentru monumentele naturale si pentru aşezările omeneşti, foarte bine integrate în natura înconjurătoare…