Maria Dueñas, L'espionne de Tanger

Le 23 août 2018

Jeudi. Je lis encore. Mon livre a paru aux Editions Polirom et il a 588 pages. Je suis contente que c'est quelque chose de sérieux, un vrai roman, en plus l'écriture est alerte sans passages où on n'a pas beaucoup d'interêt. Il s'agit de la vie d'une femme, Sira Quiroga, de Madrid qui connait l'amour passionnant, la trahison, le vol de ses biens et tout ce qui est du pire , mais qui se lève et en se servant de son talent et des apprentissages que sa mère lui a a inoculé dès son enfance dans le métier de couturière elle ouvre un atelier de haute couture à Tetuan, Maroc. Tout cela se passee pendant la guerre civile de l'Espagne, période de Franco...suivie de la Deuxième Guerre Mondiale. Ensuite...de plus en plus intéressant...
C'est un roman de début qui a connu un énorme succès, bien vendu, traduit, et lu...
L'auteur, Maria Dueñas, professeur universitaire d'anglais...

Joi. Încă citesc. Cartea mea a apărut la Editura Polirom și are 588 de pagini. Sînt mulțumită, e ceva serios, un adevărat roman, în plus este scris alert, fără pasaje de umplutură fără prea mult interes. este vorba despre viața unei femei, Sira Quiroga, din Madrid, care cunoaște iubirea pasionantă, trădarea, furtul bunurilor sale și tot ce este mai rău, dar care se ridică și, folosindu-se de talentul său și de ceea ce mama sa a învățat-o încă din copilărie în tainele meseriei de croitoreasă, ea deschide un atelier de haute couture la Tetuan în Maroc. Toate acestea se petrec în timpul războiului civil din Spania, pe vremea lui Franco...urmată de cel de Al Doilea Război Mondial...Apoi, totul devine din ce în ce mai interesant...

Este un roman de debut care a cunoscut un enorm succes, bine vîndut, tradus, citit...

Autoarea, Maria Dueñas, profesor universitar, de engleză...
( desen personal: Cititoare)
        

Vers la fin d'août

Le 22 août 2018

Mercredi. Comme d'habitude, on se réveille environs 7h, mais c'est un peu trop tôt, tout comme à minuit 54 c'était un peu trop tôt. Tout à l'heure je me suis mis à lire, maintenent je me remets au lit pour ne pas déranger et je m'endors jusqu'à 10h.

Vers 11h, petite visite au dispensaire: ordonnances pour les médicaments compensés. Du nouveau: l'asistente a son ordinateur(laptop) et l'imprimante et c'est elle qui nous donne l'ordonance écrite par le médecin dans l'autre cabinet. C'est bien ça. 

Ensuite, ma journée se déroule comme d'habitude, petit déjeuner avec monsieur, un peu de cuisine, juste un petit peu car je suis en train de lire un roman de Maria Dueñas, L'Espionne de Tanger( El tiempo entre costuras), traduction d'espagnol par Ileana Scipione. Petits travaux pendant la pause de la lecture.  Nous mangeons des fruits à midi et du lait ou une soupe le soir. Aujourd'hui, j'ai un potage d'haricots verts. Ensuite, lecture et encore lecture...

Miercuri. Ca de obicei, mă trezesc pe la ora 7, dar este cam devreme. Mai înainte mă trezisem puțin după miezul nopții. Era devreme și atunci, deci, nefiindu-mi somn am citit, acuma însă am mai dormit un pic, pînă pe la ora 10.

Către 11, o vizită scurtă la dispensar pentru rețetele compensate. Aici, ceva nou: asistenta are laptopul său și imprimanta, ea îmi dă rețetele scrise de doctoriță. Fain!

Apoi, ziua mea se desfășoară ca de obicei, micul dejun, cu domnul, un pic de treabă prin bucătărie, doar un pic, deoarece am ceva de citit, un roman de Maria Dueñas, Iubirile croitoresei, tradus în română de Ileana Scipione. Treburi mărunte în pauzele de lectură. La prînz mîncăm niște fructe, seara lapte sau o supă. Azi ciorbă de fasole verde. Apoi, lectură și iar lectură.


           

Une semaine après les...protests

Le 18 août 2018

Samedi.Nous vivons un temps fantastique, marqué par l'image et, ce qui est vraiment incroyable est le fait que n'importe qui a les moyens de prendre et de distribuer des informations par des images et, encore plus, elles sont transmises directement du milieux des événements.

15,16,17 août, petit voyage „à la maison”, on a des choses à faire, mais  pas de courage.

Les titres qui n'ont rien à faire avec l'article sont à la mode. 

Sîmbătă. Trăim într-un timp fantastic, marcat de imagine și, ceea ce este cu adevărat incredibil e faptul că oricine are mijloacele să obțină și să distribuie informații prin imagini, mai mult încă: ele sînt transmise direct din mijlocul evenimentelor.

15,16, 17 august, o călătorie pînă acasă. Am fi avut multe de făcut, dar nu și destul curaj.

Titlurile fără legăură cu articolul sînt foarte la modă.

(photo: facebook- Images-inaire)

   

10 -11-12-13 august- Diaspora

Vineri.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Distribuția etnicilor români din Sud-Estul Europei

Diaspora română este un termen care cuprinde întreaga populație a românilor din afara României și Moldovei ce dețin cetățenie română. De obicei, termenul nu îi numără pe acei români autohtoni care locuiesc în statele vecine, în special românii din Ucraina și Serbia. De asemenea, numărul diasporei pune la socoteală și cetățenii de origine română născuți în țări respective. Numărul tuturor românilor din străinătate este estimat la aproximativ 4-12 milioane de oameni, în funcție de înțelesul termenului „român”.

Paul, român plecat în Italia: “Venim din Milano. Chiar dacă suntem plecaţi de mulţi ani, România rămâne ţara noastră.”


Român plecat în Anglia: “Mai stăm şi sâmbătă şi plecăm duminica. Să avem un loc de muncă, să avem o autostradă doua, un sistem de sănătate, un sistem social mai bun.”




protestatară:
“Demisia lui Dragnea şi Tariceanu, în primul rând. Nu mai dorim penali în funcţii publice. Dorim confiscarea averilor corupţilor condamnaţi.”

Jandarmeria s-a făcut de tot rîsul în 10 august. S-a dovedit că este formată din brute zeloase și fără creiere. Eu doar atît pot să spun.

          

Arghezi, O pisică

8 august 2018

Miercuri.

A intrat acum două luni, în casă, cu tihnă şi simplicitate. Venea pentru întâia oară şi totuși s-ar fi zis că a mai fost şi că-i aparţinuse ceva din apartamentul nostru, atât de familiară îi era căutătura galbenă, atât de sigur pasul, mut şi lin, cu care îşi ducea silueta de catifea prin odăi. Împărăteasa pământului întreg nu ar putea să aibă o geană mai fină, o linişte mai aristocratică, o stăpânire de sine mai liniştită, un stil mai suav decât pisica noastră străină.
-De unde vii tu, neagră ca bezna tare şi suplă ca o ceaţă din întunecime şi cum s-a întâmplat să-ţi alegi loc tocmai căminul nostru sălaș? Ai mai fost vreodată pe la noi, pe când lipseam, în timpul somnului nostru sau al călătoriilor noastre pe lacurile dintre trestii? Cum de-ai nimerit aici? Poate că te-a trimis cineva, pe care nu-l cunoaştem, şi care se gândeşte la noi…
-Miau! răspunde pisica şi luminile de aur ale ochilor ei lunatici s-au ridicat spre noi, cu ştiinţă că întâlnesc privirea noastră. Dumnezeu a dat un semn de înţelegere lumilor pe care le-a născocit, ochii, suvenire de ceruri, reminiscenţă de infinit. Întocmit în afară de urzeala sângelui cu carnea, ca o floare, ochiul duce cu sine o firimitură de stea şi o făgăduinţă.
-Fiindcă venisi neaşteptată, fii binevenită, mâță. Uite sofaua: ţi-o dăruiesc. Uite oglinda în care ai să te găteşti. În farfuria de porțelan cu două flori de smalţ vei avea un izvor de apă pentru guriţa ta ca o foaie de garoafă palidă şi roză. Copiii ţi-o vor umple în fiecare zi cu doniţa lor de cristal. Uite copiii…
-Miau! răspunde pisica, miau! Blana ei de lutră s-a desfăcut de-a lungul şi începând cu tâmpla şi sfârşind cu sfârcul cozii, mâţa trece de câteva ori şi se întoarce, frecandu-şi blana caldă de picioarele lor goale până la genunchi.
Băruţu, care n-a mai văzut o pisică, e mişcat adânc iar Mițura, care a mai văzut pisicile pestriţe, e impresionată de culoarea ei, negru-n negru, de mănuşile de velur ale labelor, moi ca nişte pensule de pictură. Bunica ştie mai multe lucruri adevărate ca noi şi tălmăceşte pisica şi culoarea ei, purtătoare de noroc.
Pisica nu a mai plecat de la noi. Pe o perină mare de mătase, uşoară că o umbră cu broderii de fir, ea doarme zi şi noapte, ca şi cum trebuie să se odihnească toată viaţa de o grea opintire pe care ar fi făcut-o din răsputeri într-altă existenţă. Şi pentru că noi muncim fără răgaz, ne bucurăm că putem adăposti idolul inefabil al repaosului şi al lenei surâzătoare, în gospodăria noastră de unelte. Camera unde doarme pisica am împodobit-o cu moaştele noastre de preţ: candela, cărţile, icoanele, amintirile de la bătrâni, ceasornicul cu bătaia rară de dom, preşurile de lână tărcată ca nişte drumuri scurte boite cu soare. Un ciucure de borangic al şervetului mesei gâdilă urechea pisicii, oprită ca un fluture negru pe tâmpla ei cu mustăţi.
-Dar ce face aşa pisica?
-Toarce ca fusul, murmură ca marea, cânta ca vântul, şuieră ca grâul. Aşa face pădurea, aşa curge apa, aşa geme salcia şi bombăne furtuna. În somnul ei, cu auzul la pământ, mâţa ascultă vioara lumii, care cântă pretutindeni, în cele de sus şi-n cele de jos, în prăpastie şi-n piscuri şi-n creasta tăriei, şi visul ei se aude ca un ecou al viorilor din ţărână şi ape…

Tudor Arghezi

(sursa foto: acasa.ro)

L'arrivée du père

Le 4 août 2018

Samedi. Depuis que son père est arrivé, Elisa ne nous aime plus et parce qu'elle est restée cet été plus avec les grands parents paternnels ou maternnels elle veut l'attention entière de son père qui a une semaine ou plus de congé. Elle est toute en larmes
si papa a des choses à parler avec nous. 
Elle est très contente de partir à la maison. Demain. Là elle aura sa mère aussi.←

Sîmbătă. De cînd a sosit tatăl ei, Elisa nu ne mai iubește și pentru că în această vară a stat mai mult cu bunicii paterni sau materni vrea acum întreaga atenție a tatălui care are o săptămînă de concediu. Plînge cu toate lacrimile dacă tata are ceva de vorbit cu noi.
E foarte mulțumită că pleacă acasă. Mîine. Acolo va fi și mama ei.

     

Arghezi, O pisică

8 august 2018

Miercuri.

A intrat acum două luni, în casă, cu tihnă şi simplicitate. Venea pentru întâia oară şi totuși s-ar fi zis că a mai fost şi că-i aparţinuse ceva din apartamentul nostru, atât de familiară îi era căutătura galbenă, atât de sigur pasul, mut şi lin, cu care îşi ducea silueta de catifea prin odăi. Împărăteasa pământului întreg nu ar putea să aibă o geană mai fină, o linişte mai aristocratică, o stăpânire de sine mai liniştită, un stil mai suav decât pisica noastră străină.
-De unde vii tu, neagră ca bezna tare şi suplă ca o ceaţă din întunecime şi cum s-a întâmplat să-ţi alegi loc tocmai căminul nostru sălaș? Ai mai fost vreodată pe la noi, pe când lipseam, în timpul somnului nostru sau al călătoriilor noastre pe lacurile dintre trestii? Cum de-ai nimerit aici? Poate că te-a trimis cineva, pe care nu-l cunoaştem, şi care se gândeşte la noi…
-Miau! răspunde pisica şi luminile de aur ale ochilor ei lunatici s-au ridicat spre noi, cu ştiinţă că întâlnesc privirea noastră. Dumnezeu a dat un semn de înţelegere lumilor pe care le-a născocit, ochii, suvenire de ceruri, reminiscenţă de infinit. Întocmit în afară de urzeala sângelui cu carnea, ca o floare, ochiul duce cu sine o firimitură de stea şi o făgăduinţă.
-Fiindcă venisi neaşteptată, fii binevenită, mâță. Uite sofaua: ţi-o dăruiesc. Uite oglinda în care ai să te găteşti. În farfuria de porțelan cu două flori de smalţ vei avea un izvor de apă pentru guriţa ta ca o foaie de garoafă palidă şi roză. Copiii ţi-o vor umple în fiecare zi cu doniţa lor de cristal. Uite copiii…
-Miau! răspunde pisica, miau! Blana ei de lutră s-a desfăcut de-a lungul şi începând cu tâmpla şi sfârşind cu sfârcul cozii, mâţa trece de câteva ori şi se întoarce, frecandu-şi blana caldă de picioarele lor goale până la genunchi.
Băruţu, care n-a mai văzut o pisică, e mişcat adânc iar Mițura, care a mai văzut pisicile pestriţe, e impresionată de culoarea ei, negru-n negru, de mănuşile de velur ale labelor, moi ca nişte pensule de pictură. Bunica ştie mai multe lucruri adevărate ca noi şi tălmăceşte pisica şi culoarea ei, purtătoare de noroc.
Pisica nu a mai plecat de la noi. Pe o perină mare de mătase, uşoară că o umbră cu broderii de fir, ea doarme zi şi noapte, ca şi cum trebuie să se odihnească toată viaţa de o grea opintire pe care ar fi făcut-o din răsputeri într-altă existenţă. Şi pentru că noi muncim fără răgaz, ne bucurăm că putem adăposti idolul inefabil al repaosului şi al lenei surâzătoare, în gospodăria noastră de unelte. Camera unde doarme pisica am împodobit-o cu moaştele noastre de preţ: candela, cărţile, icoanele, amintirile de la bătrâni, ceasornicul cu bătaia rară de dom, preşurile de lână tărcată ca nişte drumuri scurte boite cu soare. Un ciucure de borangic al şervetului mesei gâdilă urechea pisicii, oprită ca un fluture negru pe tâmpla ei cu mustăţi.
-Dar ce face aşa pisica?
-Toarce ca fusul, murmură ca marea, cânta ca vântul, şuieră ca grâul. Aşa face pădurea, aşa curge apa, aşa geme salcia şi bombăne furtuna. În somnul ei, cu auzul la pământ, mâţa ascultă vioara lumii, care cântă pretutindeni, în cele de sus şi-n cele de jos, în prăpastie şi-n piscuri şi-n creasta tăriei, şi visul ei se aude ca un ecou al viorilor din ţărână şi ape…

Tudor Arghezi

(sursa foto: acasa.ro)