Le 27 septembre 2016
Mardi. Cette année, je n'ai pas mis des conserves comme autrefois, seulement des concombres en saumure, concombre car ils étaient plus grands. Etaient car on les a déjà mangés. Ensuite j'en ai acheté d'autres et j'ai fait des conserves de cornichons. J'en ai encore.
Hier et aujourd'hui je suis en train de mettre des haricots. L'an dernier je n'en ai pas eu. Je me disais qu'on
en trouve dans les magasins et j'en ai trouvé, mais pas la même chose, pas le même goût, enfin les miens sont meilleurs.
Marți. Anul acesta n-am pus conserve ca altădată, numai niște castraveți în saramură, castraveți mai mari. Erau, au trecut, s-au mîncat deja. Apoi am cumpărat alții și am făcut castraveciori murați, din ăștia mai am încă.
Ieri și azi am pus niște fasole verde. Anul trecut n-am avut, am zis că pot cumpăra din magazin, chiar am cumpărat, dar nu era acelși lucru, același gust, ce mai, a mea e mai bună.
Le 17 septembre 2016
Samedi. Trop de choses à raconter. S'il y en a trop j'écrirai peu, c'est-ce qu'il m'arrive souvent.
Aujourd'hui, je vais faire un commentaire à propos d'une citation d'une page, Bonheur D'aimer:
Sîmbătă.Prea multe de povestit. Dacă-s prea multe voi scrie puțin, asta mi se-ntîmplă de regulă.
Astăzi voi face un comentariu pe un text găsit în pagina Bonheur D'aimer:
Et la traduction : "Există momente în viață în care trebuie să alegi între a fi iubit și a fi respectat. Alege întotdeauna respectul căci iubirea fără respect este efemeră, pe cînd respectul se poate transforma în iubire durabilă”
Eh bien, si on choisit le respect on peut facilement tomber dans l'envie et dans la haine ou pire dans l'indifférence des autres: Cela depend de la qualité des gens avec lesquels on vit...
Eh bine, dacă alegi respectul poți ușor să-ți atragi invidia sau ura sau mai rău, indiferența celorlalți. Asta depinde de calitatea oamenilor cu care trăiești...
En parlant toujours du merveilleux évenement: c'est la première fois que nous restons à table avec les autres même si arriver de loin et rentrer chez nous est finalement assez fatiguant. Grand merci aux organisateurs!
Tot despre minunatul eveniment: e prima dată cînd stăm la masă cu ceilalți deși este obositor să vii atîția kilometri și să pleci în grabă. Multe mulțumiri organizatorilor!
Le 11 septembre 2016
Dimanche. 15 ans de l'attentat catastrophique de New-York. Le monde n'est plus le même depuis, je sais, c'est déjà une phrase trop répétée, vidée de sens, mais c'est quand-même la vérité.
Pourtant, les hommes n'ont rien appris, ils continuent à vivre dans la même manière. Ceux qui n'ont pas assez de courage pour regarder leur vie avec objectivité n'osent pas mentir que les leurs: leur femme, par exemple.
C'est en vain de leur faire apprendre, il faut les laisser vivre dans leurs petitesse.
C'est tellement triste!!!
Duminică. Sînt 15 ani de la atentatul catastrofal din New-York. De atunci lumea nu mai e cum a fost, știu, par niște cuvinte goale, fără sens, prea des repetate, dar acesta este adevărul. Totuși oamenii nu prea au învățat mare lucru, continuă să-și vadă de viața lor fără a încerca să devină mai buni. Cei care nu au destul curaj ca să-și privească viața cu obiectivitate continuă să-i mintă pe ai lor: pe femeia de acasă, de exemplu.
Degeaba încerci să-i schimbi, n-ai decît să-i lași să trăiască în micimea lor mizerabilă.
Este atît de trist!!!
Îmi uitasem aparatul foto în mașină, de aceea am doar fotografiile lui Liviu.
Le 10 septembre 2016
Samedi. Les photos de Liviu----
Vendredi, le 9 septembre 2016 j'ai rencontré mes anciens camarades de lycée. La salle où l'on a fait la classe avec le prof principale, la même qu'il y a cinq ans, Madame Retegan, la seule qui nous restait, se trouvait dans le bâtiment où l'on étaient il y a 50 ans.
Vineri, 9 septembrie 2016 i-am întîlnit pe foștii mei colegi de liceu. Sala în care s-a ținut ora de dirigenție cu aceeași profesoară de acum cinci ani, Doamna Retegan, se găsea în clădirea în care am învățat noi.
-suite-
-urmare-
Le 8 septembre 2016
Jeudi. Je viens de reprendre une correspondence avec une amie, Nicole, de Pradet. Elle était la copine de Lyliane depuis longtemps, nous nous sommes écrit il y a un certain temps, mais en général on étaient en contact par Liliyane. Quand Nicole et les siens sont venus une fois passer des vacances à Arieșeni nos enfants étaient jeunes, le temps a passé vite et nous voici avec des petits enfants. Oooh, Nicole quelle belle famille tu as!!!
Joi. Tocmai am reluat o mai veche corespondență cu o prietenă Nicole, din Pradet. Ne-am scris o vreme, dar în general țineam legătura prin Lyliane, ele au copilărit împreună. Cînd Nicole cu ai săi au venit odată să-și petreacă vacanța la Arieșeni, copiii noștri erau foarte tineri, timpul, însă a trecut repede și iată-ne cu nepoți. Oooh, Nicole ce familie faină ai!
