Dimanche. Bilan.
Je ne me rappelle pas si jamais de notre vie nous avons été seuls cette nuit, d'une façon j'aimais l'idée.
J'aurais aimé parler au moins au téléphone avec ma cousine que nous avons visité le 17 décembre à l'hôpital, mais ce n'était pas possible.
Mercredi, Liviu est allé avec son jeune apprenti à une fête de majorité, moi, seule à la maison, j'essayais de mettre de l'ordre dans mes pensées et de revenir à mes habitudes. Alors, ma soeur m'apelle et me dit, comme ça directement, que Viorica est morte et que tous (?) disent que c'est à moi d'organiser les obsèques.
**********************************************************
Je l'ai fait, mais ça a été fatigant du tout. Aujourd'hui c'est mon premier jour de repos. Toutes les formalités ne sont pas encore finies, donc, de nouveau, nous devons partir pour Turda après le 8 janvier...
Duminică. Bilanț
Am petrecut un Crăciun agreabil cu fiul nostru mai mic și ai săi:Elisa și Anamaria, dar pentru revelion ei rezervaseră ceva la Alba Iulia, mai ales că în 30 era aniversarea Anei. Deci, marți 26, ei au plecat.
Nu îmi amintesc să fi fost vreodată singuri în noaptea aceasta, într-un fel, îmi plăcea ideea.
Mi-ar fi plăcut să vorbesc cu verișoara mea, cea pe care o vizitasem în 17 la spital, dar nu a fost posibil.
Miercuri, Liviu s-a dus cu tînărul său ucenic la un majorat, eu am rămas singură acasă, cu ale mele. Încercam să-mi pun ordine în gînduri și să reintru în rutina zilnică.
Atunci m-a sunat sora mea și mi-a spus așa, fără ocolișuri că Viorica a murit și că toți(?) spun că eu trebuie să-i organizez înmormîntarea.
***********************************************************
Am făcut-o, dar a fost foarte obositor. Azi este prima mea zi de odihnă. Nu am terminat cu toate formalitățile, așa că vom pleca din nou la Turda după 8 ianuarie.( la 3-e photo: Dan Martin)