Un peu d'air printanier

Le 14 fevrier 2017

     

Mardi. Nous sommes allés à Alba Iulia, on ne pouvait plus rester dans la maison : le temps froid, le chemin dangeureusement plein de voitures en vitesse, les sentiers avec neige gelée. Où se promener ? En plus, on s’imaginait l’air printanier des régions de colline des environs d’Alba Iulia. Et biensûr on avait envie de revoir notre petite fille et sa famille.

La dernière fois qu’on est sortis c’était le 20 janvier quand nous sommes allés faire un contrôle médical chez un médecin spécialiste. A ce moment-là, on ne pouvait pas rester pendant la nuit chez les enfants car le froid pouvait faire des dégats dans la maison: geler l'eau courante, abîmer les tuyaux. Chez les voisins une chose pareille est arrivée et depuis des semaines ils n'ont plus d'eau, ils doivent aller faire des provisions pour les besoins diurnes et pour la lessive, par exemple, ils doivent aller chez les amis.

Vraiment, pendant ces deux jours, on a chargé les bâteries comment on dit.

Marți. Ne-am dus la Alba Iulia, nu mai puteam sta în casă :afară frig, drum circulat de-a dreptul periculos, cărări lăturalnice cu zăpadă înghețată. Pe unde să te plimbi? În plus, gîndul că în regiunile de deal, în preajma Albei Iulia aerul începe să fie primăvăratic, ne-a convins. Și, bineîțeles, ne era dor de nepoțică și de ai săi.

Ultima dată cînd am făcut o asfel de ieșire a fost în 20 ianuarie cînd am reușit să ne programăm pentru un control la un medic specialist. Atunci însă, nu puteam rămîne peste noapte la copii, am avut deci puțin timp la dispoziție și asta din cauză frigului care putea face probleme în casă : să înghețe apa, să se spargă conducte. Prin vecini, unii nu au apă curentă de vreo două săptămîni, trebuie să-și facă provizii, să meargă cu rufele la spălat pe la prieteni, sau rude.

Într-adevăr, în aceste două zile ne-am încărcat bateriile, cum se zice.
Le chemin un film Liviu Maghiar

   

  

Citate favorite/Citations préférées(3)

Le 13 janvier 2017

Lundi. L'idée est de bien commencer la semaine avec quelque chose de beau, une citation du livre qu'on est en train de lire. Eh bien, je suis en train de lire un livre de Catherine Nay, Le noir et le rouge ou l'histoire d'une ambition.
Catherine Nay est journaliste et elle a été fascinée parla personnalité du premier président socialiste de France.
„Un personnage hors du commun, avec ses ombres, ses lumières, ses doubles vies...Auréolé d'une ample culture, de talents d'orateur hors-pair, et puis il en imposait. Il n'était pas grand, mais l'allure était impériale. Avec un beau visage, à l'ossature délicate et aux traits pincés. Mitterrand se déplaçait en majesté. C'était un buste sur roulettes, jamais vulgaire, ni familier, ni ordinaire, ça n'était pas un président „normal”. Voilà ce qui nourrit la nostalgie aujourd'hui.”dit-elle après dix ans.

Luni. Ideea este să începi bine săptămîna, cu ceva frumos, cu un citat din cartea pe care tocmai o citești. Ei bine eu tocmai citesc Catherine Nay, Negru și roșu sau povestea unei ambiții(traducere proprie).
Catherine Nay este ziaristă și a fost fascinată de personalitatea primului președinte socialiast al Franței.

„Un personaj ieșit din comun, cu umbrele sale, cu luminile sale, cu dublele sale trăiri...Aureolat de o amplă cultură, de talent de orator ieșit din comun, și apoi el impunea. Nu era mare, dar avea o alură imperială. Cu o față frumoasă, cu osatură delicată și cu trăsături... Miterrand se deplasa majestuos. Era un bust pe role, niciodată vulgar, nici familiar, nici ordinar, ăsta nu era un președinte „normal”. Iată ce hrănește nostalgia (de) azi.”spune ea după zece ani.(tradus de mine)

Ideea aceastui serial vine de aici. Detalii aici.

(photo: internet)
    

   

Protests

Le 8 fevrier 2017

Mercredi. Le huitième jour de protests dans la rue,dans la Place Victoria, les gens veulent la chute du gouvernement et une classe politique sans problèmes, sans personnes corrompues, avec affaires pénales, ou condamnations pénales, veulent une classe politique sincère. Ils n'ont plus confiance dans ce gouvernement.

Dans l'autre groupe les protestataires sont moins nombreux et plus furieux, ils ont été surpris ce soir quand le président Iohanis est allé leur parler ou les écouter.


Miercuri. A opta zi de proteste în Piața Victoriei unde oamenii vor căderea guvernului și o clasă politică curată, fără corupți, sinceră, fără dosare penale în curs, ori condamnări. Nu mai au încredere în acest guvern.

În celălalt grup protestatarii sînt mai puțini și mai furioși, au fost surprinși astă seară cînd președintele Iohanis s-a dus să le vorbească, să-i asculte. (photo Dan Martin Alba Iulia 4 febr.)

       

Citate favorite/Citations favoris(2)

Le 6 fevrier 2017

Lundi. Je commence un peu avant minuit, donc c'est encore lundi et je vais faire une sélection des slogans vus pendant les protests et des photos prises par mon fils.
Aujourd'hui c'était le septième jour dans les grandes villes, le cinquième dans les villes qui se sont mobilisées plus tard... 

Luni. Încep un pic înainte de miezul

nopții, deci încă e luni și voi face o selecție de sloganuri văzute în timpul protestelor și fotografii făcute de fiul meu.
Azi a fost ziua a șaptea pentru marile orașe, ziua a cincea pentru cele ce s-au mobilizat mai tîrziu...

„PSD, ciuma roșie”
„În democrație, hoții stau la pușcărie”
„Avem guvern de trei

parale, cu mari datorii morale”
„PSD-ule-nțelege, guvernarea după lege!”
„Toate popoarele au hoții lor, însă nu toate popoarele permit hoților să guverneze”
„Thank you, foreign ambassadors”
„PSD„ conecting people”
„EU, we love you”
„Jandarmeria, jos pălăria!”
„Oradea e-n picioare, vă vrem la RĂCOARE!”
„

„Nu vă fie frică, ordonanța pică”
„Ieșiți din casă, dacă vă pasă!”
„La ceas de seară, ați furat o țară”
„Refuz, refuz acest abuz”

Liviu Dragnea

„Liviu Dragnea nu uita, România nu-i a ta”
„Liviu Dragnea nu uita, așteptăm și cartea ta”
„N-ai tu fire în m

ustață, cîți sîntem noi în piață”
„Ceaușescu n-a murit, este Dragnea travestit”
„Mai am un singur dor, Dragnea scriitor”
„Dragnea să ajungi îmbrăcat în dungi”
„Javra cu mustață, ne-a furat pe față”
„Liviu Dragnea nu fii trist, la Jilava au dentist”

    
(Photos: 1 internet, celelalte Dan Martin)

Indignés

Le 2 fevrier 2017

Jeudi. 

Ces jours, je suis un peu boulverssée par les événements qui se déroulent dans mon pays, tous les Roumains en sont plus ou moins.
Le parti politique qui a gagné aux élections du décembre 2017, qui a une majorité confortable dans les structures responsables des   décisions politiques, notamment le gouvernement, veut changer les lois concernant la corruption et il a réussi à indigner les Roumains qui sont en train de protester dans les grandes villes du pays...

Joi. 

În aceste zile, sînt puțin contrariată de evenimentele care se desfășoară în țara mea, toți românii sînt, de alfel, mai mult sau mai puțin.
Partidul politic care a cîștigat la alegerile din decembrie 2017, care are o majoritate confortabilă în toate structurile cu putere de decizie politică, vezi guvernul, vrea să schimbe legile privind corupția și a reușit să provoace indignarea românilor, care protestează în marile orașe ale țării...(photo:Alba Iulia internet)



În presa europeană:
http://www.lefigaro.fr/international/2017/02/02/01003-20170202ARTFIG00102-les-roumains-manifestent-en-masse-contre-un-decret-du-gouvernement.php

Facebook:
Cluj http://clujcapitala.ro/2017/02/update-cluj-jandarmi-care-insotesc-coloana-de-protestatari-au-intonat-desteapta-te-romane-alaturi-de-manifestanti-mama-tata-sunt-in-strada-sa-apar-viitorul-copiilor-mei-si-a-altora/
    

L'héritage d'Elisa

Le 31 janvier 2017 

Mardi. Fin du mois, un janvier long mais agréable avec du tout: fêtes, froid, neige, vie politique tourmentée, contrôle médical de routine, problèmes de chauffage, l'eau courante gelée dans la terre (chez les voisins), visite des enfants.

Elisa: Cette jupe est belle. Tu me laisses en héritage ta jupe?
Grandma: Biensûr, ce sera certainement à toi.

Marți. Sfîrșit de lună, un ianuarie lung dar plăcut, cu de toate: sărbători, frig, zăpadă, viață politică frămîntată, controale medicale de rutină, probleme cu încălzirea, apa curentă înghețată în pămînt (la vecini), vizita copiilor.

Elisa: Fusta asta-i frumoasă. Mi-o lași mie? 

Bunica: Sigur că da. A ta va fi.

       

Prof à la campagne

Le 30 janvier 2017

Lundi.

Pour devenir professeur dans une école à la ville ou à la campagne on fait des études dans l'enseignement supérieur, seulement que notre jeune institutrice ne voulait pas enseigner des enfants, ce n'était pas son rêve. Pourtant la vie l'a mise dans cette situation embarrassante: prof dans une école à la campagne, encore pire, à la montagne. Comme toujours, dans sa jeune vie, elle devait s'adapter, faire des découvertes et...vivre.
Eve, la jeune institutrice s'appellait Eve, était, elle même de la campagne, donc elle savait faire le feu, préparer des plats, comme sa mère. Pour le moment sa logeuse ne lui a rien demandé de plus en dehors du loyer. 
Autrement la vie allait bien, pendant l'automne la montagne était splendide, malgré le froid et la neige du début du mois de septembre, de belles journées ensoleilées, très agréables ont suivi jusque tard en novembre. La montagne a mis son habit d'automne.
Les enfants étaient intéligents, sympatiques et surtout sages et tranquils. C'est normale qu'ils soyent ainsi, voire le long et difficile chemin qu'ils faisaient chaque matin à pied jusqu'à l'école à travers le bois.

Madame Pitzi l'invitait de temps en temps et lui offrait un verre de sirop de sapin et, en même temps lui racontait des histoires sur les enseignants, sur les voisins, sur les gens du village. Des fois, Eve, posait à sa logeuse, tante Barbara, des questions pour clarifier des choses. Des informations de deux sources peuvent être plus précises, se disait-elle.

Luni.

Pentru a deveni profesor la oraș sau la țară, trebuie să faci studii în învățămîntul superior, numai că tînăra noastră dăscăliță nu voia să învețe copiii, nu era visul ei, așa s-a nimerit. Viața a pus-o în această situație peste voie: profă într-o școală, la țară, mai rău încă, la munte. Ca și pînă acuma, în tînăra sa viață, urma să se adapteze, să facă descoperiri, să...trăiască.
Eva, tînăra dăscăliță se numea Eva, era ea însăși de la țară, așa că știa să facă focul, să pregătească cîteva feluri de mîncare, ca și mama sa. Deocamdată, gazda sa nu-i cerea decît chiria.
Altmintrelea, viața mergea bine, toamna era splendidă după ce a trecut frigul și ninsoarea din primele zile ale lui septembrie. Zile frumoase, însorite au urmat pînă tîrziu în noiembrie. Muntele s-a îmbrăcat în haina sa de toamnă.
Copiii erau inteligenți, simpatici și mai ales cuminți și liniștiși, normal după drumul greu și lung pe care-l făceau zilnic pînă la școală, prin pădure.

Doamna Pitzi o invita din cînd în cînd și-i oferea un pahar de sirop de brad și, în acest timp, îi povestea fel de fel de amănunte despre ceilalți dascăli, despre vecini, despre oamenii din sat. Uneori, întoarsă acasă, Eva îi cerea lămuriri gazdei sale, Barbara. Informațiile din două surse erau mai exacte, gîndea ea.