Un peu d'air printanier

Le 14 fevrier 2017

     

Mardi. Nous sommes allés à Alba Iulia, on ne pouvait plus rester dans la maison : le temps froid, le chemin dangeureusement plein de voitures en vitesse, les sentiers avec neige gelée. Où se promener ? En plus, on s’imaginait l’air printanier des régions de colline des environs d’Alba Iulia. Et biensûr on avait envie de revoir notre petite fille et sa famille.

La dernière fois qu’on est sortis c’était le 20 janvier quand nous sommes allés faire un contrôle médical chez un médecin spécialiste. A ce moment-là, on ne pouvait pas rester pendant la nuit chez les enfants car le froid pouvait faire des dégats dans la maison: geler l'eau courante, abîmer les tuyaux. Chez les voisins une chose pareille est arrivée et depuis des semaines ils n'ont plus d'eau, ils doivent aller faire des provisions pour les besoins diurnes et pour la lessive, par exemple, ils doivent aller chez les amis.

Vraiment, pendant ces deux jours, on a chargé les bâteries comment on dit.

Marți. Ne-am dus la Alba Iulia, nu mai puteam sta în casă :afară frig, drum circulat de-a dreptul periculos, cărări lăturalnice cu zăpadă înghețată. Pe unde să te plimbi? În plus, gîndul că în regiunile de deal, în preajma Albei Iulia aerul începe să fie primăvăratic, ne-a convins. Și, bineîțeles, ne era dor de nepoțică și de ai săi.

Ultima dată cînd am făcut o asfel de ieșire a fost în 20 ianuarie cînd am reușit să ne programăm pentru un control la un medic specialist. Atunci însă, nu puteam rămîne peste noapte la copii, am avut deci puțin timp la dispoziție și asta din cauză frigului care putea face probleme în casă : să înghețe apa, să se spargă conducte. Prin vecini, unii nu au apă curentă de vreo două săptămîni, trebuie să-și facă provizii, să meargă cu rufele la spălat pe la prieteni, sau rude.

Într-adevăr, în aceste două zile ne-am încărcat bateriile, cum se zice.
Le chemin un film Liviu Maghiar