Le 17 fevrier 2014
Lundi.
Ici, il s’agît de ma vie de chaque jour, tant banale comme elle
est, de mes choix, de ce qu’il me plaît ou
de ce qu’il ne me plaît pas. Je devais faire cette précision.
Ici, on ne parle pas politique, mais comme certains décisions dépendent
de la vie politique du pays, on suit de temps en temps où l’on est. Et, moi, je
n’aime pas ce que j’y vois...
Dernièrement, j’ai suivi l’évolution
d’un jeune homme qui s’est aventuré dans la politique, Adrian Papahagi. Il l’a
fait avec sincérité et avec de bonne foi, ouvertement et avec l’enthousiasme de
sa jeunesse. Au jourd’hui, je le vois reculer d’un pas. Enfin, je l’espère...
Luni.
Aici este vorba despre viaţa
mea, aşa banală cum este ea, despre alegerile pe care le fac, despre ceea ce-mi
place, despre ceea ce nu-mi place. Trebuia să fac această precizare.
Aici nu-i vorba despre politică,
dar cum anumite decizii depind de viaţa politică, urmăresc din cînd în cînd ce
se petrece pe acolo. Şi, nu-mi place de loc ceea ce văd...
În ultima vreme am urmărit
evoluţia unui tînăr care s-a aventurat în politică, Adrian Papahagi. A făcut-o
cu sinceritate şi cu bună credinţă, deschis şi cu entuziasmul tinereţii sale.
Astăzi, îl văd dînd un pas înapoi. În fine, sper acest lucru...(photo: internet)
