Le 9 décembre 2013
Luni. Je vis un sentiment bizzare, comme si je n’étais
pas ici hier, vraiment hier, c’était autre chose, l’hiver ne s’était pas
installé comme ça: pendant la nuit il a neigé, maintenant il neige, mais sans
blague, en quantité. En plus, les courriers qui doivent m’apporter les
marchandises commandées arrivent tous à la fois et dans le stress général je
fais un mouvement brusque avec ma main et ensuite, en courant à la Poste
prendre un colis, par la neige grande et humide, me voilà à la maison avec la
main droite et les pieds inutilisables, je ne peux ni m’assoir sans aide.
Quelle bétise! J’imagine tout sorte de désastres devant lesquels je suis
impuissante.
Luni. Trăiesc un sentiment bizar, ca şi cum ieri n-aş fi
fost aici, chiar aşa, ieri era altă situaţie, altă lume, iarna nu se instalase
aşa, deodată: a nins în timpul nopţii, ninge şi acum şi nu oricum, ninge din
greu. În plus curierii care trebuiau să-mi aducă mărfurile comandate sosesc
toţi odată şi în stresul general, fac o mişcare bruscă cu mîna dreaptă, după
care alerg la Poştă, printr-o zăpadă incredibil de mare şi de umedă şi iată-mă,
acasă cu mîna dreaptă şi picioarele inutilizabile, nu pot să mă aşez măcar fără
ajutor. Ce prostie! Îmi imaginez tot felul de dezastre în faţa cărora sînt
neputincioasă.
