Préparatifs

Le 20 août 2012

Lundi. Hier, dernières préparatifs, courses, un peu d’ordre dans nos affaires. Aujourd’hui, on part vers 20 h. Quelque part, entre Venice et Veronne nous nous arêterons pour prendre Edy, la nièce de Monica.

Luni. Ultime pregătiri, cumpărături, cadouri, un pic de ordine printre lucrurile noastre. Azi, plecăm, pela ora 20^oo. Undeva, între Veneţia şi Verona ne vom opri să o luăm pe Edy, nepoata Monicăi.

    

Gambolò

Le 19 août 2012

Dimanche. En fait, notre fils habite à Gambolò, une commune de la province de Pavia, région de Lombardia. Il travaille à Milan.

Duminică. De fapt, fiul nostru locuieşte la Gambolò, o comună din provincia Pavia, regiunea Lombardia. El lucrează la Milano.(photo:internet)

    

Trucs

Le 18 août 2012

Samedi. De retour, nous avons voyagé mieux qu’à l’allé parce qu’on connaissait déjà les trucs de l’autoroute, sauf une seule chose: payer l’essance à l’avance, ce qui voulait dire: laisser un document à la caisse et payer après avoir mis l’essance, mais la dame avait mal à expliquer et parlait comme si elle avait mal aux dents. „ Vous avez une bouche pour parler aussi, pas seulement pour manger”, dis-je après avoir fait trois fois le chemin de la pompe à la caisse. Au reste tout s’est très bien passé, nous avons mis 6 heures pour rentrer.

À Milan, il faisait beaucoup plus chaud car il n’y avait pas la brise marine.

Sîmbătă. La întoarcere, am călătorit mai bine pentru că deja cunoşteam trucurile autostrăzii, în afară de una singură, cum se plăteşte benzina înainte, adică trebuia să lăsăm un document la casă, apoi, luam benzina şi plăteam, dar doamna de la casă ne-a spus doar că se plăteşte în avans. „Doamnă, aveţi gura şi pentru a vorbi, nu doar pentru a mînca”, i-am zis după ce am făcut de trei ori drumul de la pompă la casă. În rest, totul s-a petrecut foarte bine, am făcut tot drumul în 6 ore.

La Milano, era mult mai cald, nu există briza marină. 

  

Visite éclair

Le 17 août 2012

Vendredi. Je voulais raconter notre visite éclair en France de notre retour parce que chez moi, j’ai mon ordinateur que je connais bien, aussi mon internet et chez nous il ne fait pas si chaud dans la maison pendant le soir.

Qu’est-ce que nous avons fait au Pradet ces jours qui ont passé si vite? Lyliane nous a montré sa plage préférée, à Hyères, une plage aux galets, pas du tout agglomérée, au moins à l’heure où nous sommes allés.

C’est Liviu qui voulait se baigner dans la Méditérannée, pas moi. C’est vrai, je n’avais pas imaginé une eau de mer aussi chaude et agréable. Nous avons pris le chemin de la plage chaque fin d’après-midi, mais pas à Hyères, mais au Pin du Galles, c’était moins sympa, mais plus près de notre studio.

Nous avons fait des courses, Olga voulait un rideau pour la salle de bains que nous avons à peine trouvé, par exemple. Enfin, jeudi, à midi nous avons pris le déjeuner chez une autre amie et correspondente, Nicole. Aujourd’hui, à 4h du matin, nous sommes partis, on a quitté la France en regrettant nos gentilles hôtesses et le chant des cigales.

Vineri. Voiam să povestesc visita noastră fulger în Franţa, pentru că acasă, am calculatorul meu, internetul merge bine şi în casă nu este atît de cald seara.

Ce am făcut noi la Pradet în aceste zile care au trecut atît de repede. Lyliane ne-a arătat plaja ei preferată, la Hyères, o plajă cu pietricele, nu cu nisip, dar agreabilă şi mai ales mai puţin aglomerată, cel puţin la ora la care noi am fost acolo. De fapt Liviu este cel care îşi dorea să facă baie în Mediterana, nu eu. E drept că nu-mi imaginasem o apă a mării atît de caldă şi plăcută. După aceasta, am luat-o înspre plajă în fiecare după amiază, spre seară, dar nu la Hyères, ci la Pin du Galles, o plajă mai puţin simpatică, dar mult mai aproape de studioul în care stăteam noi.

Am făcut cumpărături, Olga voia o perdea pentru baie, de exemplu, pe care cu greu am găsit-o. În fine, joi am fost invitaţi să luăm masa la Nicole, o altă prietenă şi corespondentă. Azi, la ora 4^oo dimineaţa, am plecat, am părăsit cu regret Franţa, pe foarte drăguţele noastre gazde şi cîntecul greierilor.

    

Le journal, plus tard

Le 16 août 2012

Jeudi. Je publierai le journal de chez moi. Donc à la semaine prochaine...
Joi. Voi publica jurnalul de la mine de acasă. Deci, pe săptămîna viitoare...

    

Ste Marie 2012

Le 15 août 2012

Mercredi. Jour férié, la Ste Marie.
Je raconte de retour comment on a passé ces petites vacances au Pradet parce que là-bas on n'avait pas l'internet, nous avons habité dans le studio de Lyliane, au Viking, sur la plage du Pin de Galles. 
En fait, je connaissais du monde au Pradet et même la ville m'était familière par la correspondance de mon amie, Lyliane d'abord et des élèves et leurs institutrices d'autre part, mais c'est autre chose de la voir. 
Moi, je n'avais pas d'autre but que de revoir Lyliane, de faire la connaissance de Mme Grimaud avec laquelle j'ai parlé au téléphone souvent, de voir la ville, la Méditérannée, les plages.

Miercuri. Sărbătoare, Sta Maria.
Povestesc cum am petrecut această scurtă vacanță la Pradet abia la întoarcere pentru că, acolo, nu aveam internet, locuiam în studioul Lylianei la Viking, pe plaja Le Pin de Galles.
De fapt, eu cunosc lume din Le Pradet și chiar orașul îmi este familiar datorită corespondenței cu prietena ma Lyliane, mai întîi și a vastei corespondențe școlare, dar altceva este să vezi.
Eu nici nu aveam alt scop decît s-o revăd pe Lyliane, s-o cunosc pe d-na Grimaud cu care am vorbit deseori la telefon, să văd orașul, mediterana, plajele.

      

Le drapeau

Le 14 août 2012

Mardi. Hier, nous sommes arrivés au Pradet environs 12:30, aproximativement 6 heures de route. Pour bien repérer sa maison, Lyliane a mis sur la porte un drapeau roumain, que nous avons vu exactement quand je me demandais quelle est la maison, j'ai écrit son adresse tant de fois que je trouvais naturellement de la savoir par coeur. Le drapeau était une surprise si émouvante...


Marți. Ieri, am sosit la Pradet, în jur de 12:30, după aproximativ 6 ore de drum. Pentru a repera din prima casa sa, Lyliane a pus pe poartă un drapel românesc, pe care l-am văzut exact cînd ne întrebam care poate fi casa, nu-mi notasem adresa pentru că o scrisesem de atîtea ori, era normal s-o știu pe de rost. Drapelul era o surpriză atît de emoționantă...