luni, 27 februarie 2012

Pour bien commencer

Le 27 fevrier 2012
Lundi. Le premier jour de carême. Pour bien commencer, le matin, j’ai vérifié ma glycémie, je n’ai plus mangé de pain aujourd’hui!!!
Luni. Prima zi de post. Pentru a începe bine, de dimineaţă mi-am verificat glicemia, aşa că azi nu am mai mîncat pîine!!!
     

duminică, 26 februarie 2012

Nils Holgersson le fils de Holger Nilsson

Le 26 fevrier 2012
Dimanche. Le personnage de mon livre s’appelle Nils Holgersson et il est le fils du Horlger Nilsson. Il a fait un voyage au dos du jars Martin dans une volée d’oies sauvages dont le chef était Akka de Kebnekajse. Les autres oies sont Iksi de Vassijaure, Kaksi de Nuolja, Nelja de Svapavaara, Kolme de Sarjectjakko, Kuusi de Sjageli et Viisi de Oviksfjaellen et six oisons. J’ai lu ce livre plusieurs fois, mais je n’ai jamais eu l’intention de retenir les noms suedoises qui me paraissaient tellement différents de ce que je savais...Et le livre est plein de noms de régions, plaines, collines, montagnes, rivières, lacs, fjords, villes. C’est un livre sur la Suède écrit avec tant d’amour.
Duminică. Personajul din cartea pe care tocmai am citit-o se cheamă Nils Holgersson şi este fiul lui Holger Nilsson. El a făcut o călătorie pe spatele gîscanului Martin alături de un stol de gîşte sălbatice conduse de Akka din Kebnekajse. Celelalte gîşte erau: Iksi din Vassijaure, Kaksi din Nuolja, Nelja din Svapavaara, Kolme din Sarjectjakko, Kuusi din Sjageli et Viisi din Oviksfjaellen precum şi şase boboci. Am citit cartea de mai multe ori, la diferite vîrste, dar niciodată nu am avut intenţia să reţin numele suedeze atît de diferite de tot ceea ce ştiam eu...Cartea este plină de denumiri de regiuni, cîmpii, dealuri, munţi, rîuri, lacuri, fiorduri, oraşe. E o carte despre Suedia scrisă cu atîta dragoste.
    

sâmbătă, 25 februarie 2012

Peur bleue

Le 25 fevrier 2012


Samedi. Une journée de samedi comme toutes les autres: feu, aspirateur, lessive, cuisine. Encore d’hier, la neige  du toit a commencé à glisser et à tomber avec du bruit, des tuiles, d’abord en face, vers le sud, ensuite sur l’allée, à notre entrée, exactement quand Liviu est sorti pour aller au magasin. J’ai ouvert vite la porte en l’imaginant sous la neige et en me demandant si je peux le voir tout de suite, mais il s’est échappé juste à temps. J’ai eu une peur bleue!!!
Sîmbătă. O zi de sîmbătă ca toate celelalte: foc, aspirat, spălat, bucătărit. Încă de aseară, zăpada de pe bloc a început să alinece şi să cadă cu zgomot, cu ţigle, mai întîi în faţă, spre sud, apoi pe alee, la intrarea noastră exact pe cînd a ieşit Liviu din casă pentru a merge la magazin. Am deschis repede uşa închipuindu-mi că l-a prins dedesupt şi întrebîndu-mă dacă pot să-l văd  deîndată, dar a scăpat tocmai la timp. Am tras o spaimă!!! 
    

vineri, 24 februarie 2012

Pensée et réalité

Le 24 fevrier 2012
Vendredi. J’avais des courses à faire après le court programme à l’école. Il a fait beau temps toute la journée, depuis quelques jours on attend que la neige du toit du bloc tombe, ce qui pourrait être dangereux. Les tas au bord de la route sont sales, il y avait +2 degrés à midi. Les gens parlent du printemps, et ils ont raison, le carême est ici, on pense à Pâques malgré la couche blanche qui enveloppe le village. Les autorités ne craignent pas les inondations parce que les températures ne seront pas positives toujours, dans deux jours nous aurons de nouveau –10oC, pendant la nuit.
Pourtant, le printemps est seulement dans les pensées des gens, la réalité est blanche.
Vineri. Aveam nişte cumpărături de făcut după programul de la şcoală, scurt de altfel. A fost timp frumos toată ziua, de cîteva zile tot aşteptăm ca zăpada de pe acoperişul blocului să cadă, ceea ce ar putea fi periculos. Grămezile de pe marginea drumului sînt deja murdare, erau +2oC la amiază. Oamenii vorbesc despre primăvară şi au oarecum dreptate, postul e aci, ne gîndim la Paşti în ciuda stratul alb care învăluie satul. Autorităţile nu se tem de inundaţii, temperaturile nu vor rămînea pozitive, în două zile vor fi iar –10oC, noaptea.

Primăvara este totuşi doar în gîndurile oamenilor, realitatea este însă înzăpezită.

joi, 23 februarie 2012

Du tout...

Le 23 fevrier 2012
Jeudi. Aujourd’hui il y a eu du tout, même une panne de courant vers le soir, quand il faisait déjà noir. Allumettes, bougies, etc. Liviu n’était pas là, j’ai fait le feu dans le poël, car la chaudière a une pompe électrique. Je ne croyais pas que l’internet allait revenir avec l’électricité, mais le voici.
Joi. Azi, am avut de toate, chiar şi o pană de curent, pe cînd se-ntuneca. Lumînări, chibrite, etc. Liviu nu era, am făcut focul în sobă, centrala are o pompă electrică. Nu credeam că internetul va reveni deodată cu electricitatea, dar iată-l.
   

miercuri, 22 februarie 2012

Alphonse Daudet, Le Petit Chose

Le 22 fevrier 2012
Mercredi. Je suis en train de finir le livre d’Alphonse Daudet, Le Petit Chose, en roumain cette fois. Ce n’est pas gai ce livre, mais très intéressant, pour moi, évidemment.
Miercuri. Tocmai termin de citit cartea lui Alphonse Daudet, Piciul, în româneşte de data aceasta. Nu este o carte prea veselă, dar foarte interesantă, pentru mine, evident.
    

marți, 21 februarie 2012

Ah! Les pauvres hommes!

Le 21 fevrier 2012
Mardi. Les personnes bavardes comme moi, par exemple, sont parfois insupportables, n’est-ce pas? Liviu, il trouve toujours un auditoire qui peut le trouver insupportable ou pas, je ne peux pas le savoir, car je ne l’accompagne jamais pendant ses sorties au...Centre. En rentrant il est fatigué, donc rarement il a envie de me raconter ses bavardages avec des compagnons devant une bierre, il préfère regarder la TV attentivement, très attentivement. Ce soir, par exemple, je me demande qu’est-ce qu’il parle, ou quelle histoire intéressante peut-il entendre depuis trois heures???!!!
Il s’agit, peut-être de quelqu’un, personne importante qui est malade et qui se trouve à l’ hôpital d’Oradea, quelqu’un plus jeune que lui, mais qui avait passé plus de temps encore devant une bierre, en se croyant immortel. Ah! Les pauvres hommes!
Marţi. Persoanele prea vorbăreţe, cum sînt eu, de exemplu, sînt deseori insuportabile, nu-i aşa?
Liviu? El îşi caută un auditoriu, care-l găseşte insuportabil, sau poate că nu, n-am cum să ştiu, nu-l însoţesc niciodată în timpul ieşirilor sale în...Centru. Cînd se întoarce, este deseori obosit, nu mai are chef să-mi povestească despre ce s-a vorbit în faţa unei beri, preferă să se uite la televizor, cu mare atenţie. În searra aceasta, de exemplu, mă tot întreb despre ce-o fi vorba, ce întîmplare extraordinară este subiectul discuţiei care durează de vreo trei ore???!!!

Poate este vorba despre cineva, persoană importantă, care s-a îmbolnăvit şi se găseşte acum la spital la Oradea, cineva mai tînăr decît el, dar care a petrecut încă şi mai mult timp în faţa unei beri, crezîndu-se nemuritor. Ah! Bieţii bărbaţi!