Lecture et paresse

Le 18 décembre 2011

Dimanche. J’ai lu toute la journée ou presque, mais au moins je me suis habillée et je n’ai pas eu des visites en pyjama, comme hier.

Il y a eu Ana, qui a passé me voir, ensuite Olga et un peu plus tard la tante de Liviu du village de Şteu. Et moi, je les ai accueillies en pyjama. Honteux!

C’est Liviu qui m’a raconté combien de monde il y avait au Centre sur la place du petit marché, comme en été, une journée de foire. Il voulait tellement acheter une paire de chaussures d’hiver, mais il ne l’a pas fait finalement. Le plus souvent, au marché, la qualité de ce genre de marchandise est mauvaise et je ne crois pas que ses chassures bon marché seraient pour la saison, mais pour les mettre une fois ou deux.

Duminică. Am citit toată ziua, sau aproape, dar măcar m-am îmbrăcat şi n-am primit musafiri în pijama ca ieri. A trecut Ana să mă vadă, apoi Olga, şi la puţintimp după ea, mătuşa lui Liviu din satul Şteu. Eu, în pijama. Mai mare ruşinea!
Liviu mi-a povestit ce multă lume, şetre, mărfuri era în Centru, ca vara, într-o zi de tîrg. Ar fi vrut aşa de mult să-şi cumpere o pereche de ghete de iarnă, dar pînă la urmă a renunţat. Astfel de mărfuri, ieftine, de la piaţă sînt deseori de proastă calitate şi nu ţin un sezon, ci doar o zi două, hai, o săptămînă. 

      

Hiver

Le 17 décembre 2011

Samedi. Il pleut depuis des jours. De temps en temps la pluie se transforme en neige. S’il continue comme ça, bientôt il  y aura une importante couche blanche.

Aujourd’hui, nous nous sommes proposé de nettoyer un peu, passer l’aspirateur et faire une petite lessive. Impossible, à cause de l’électricité qui s’est intérrompue plusieurs fois.


(J'ai changé de photo. J'y ai mis une récente.)

Sîmbătă. Plouă de zile întregi. Din cînd în cînd ploaia se transformă în zăpadă. Dacă va continua astfel, în curînd vom avea un strat alb de nea.

Astăzi ne-am propus să facem un pic de curăţenie, să aspirăm prin casă, să spălăm nişte haine. Imposibil, curentul s-a întrerupt mereu.


(Am schimbat fotografia cu una recentă.)

            

Vieille

Le 16 décembre 2011

Vendredi. J’ai fait une petite visite chez mon ancienne logeuse, tante Marie. Elle a maintenant 86 ans et marche à l’aide d’un cadre. Elle était bien contente de me voir et comme toujours avait quelque chose de bon dans un tiroir, galette au fromage. Son fils était à Cîmpeni et son voisin, Mircea à Alba Iulia. Elle avait préparé le repas du cochon et je le lui ai donné, autrement elle devait attendre le retour du fils. D’ailleurs, il venait d’arriver dès que nous avons fini avec le cochon.

Vineri. Am făcut o mică vizită fostei mele gazde, tanti Mărie. Are acum 86 de ani şi umblă cu un cadru. Părea foarte mulţumită să mă vadă şi, ca întotdeauna, avea ceva bunătăţi într-un sertar, plăcintă cu brînză. Fiul să era plecat la Cîmpeni, iar vecinul, Mircea, la Alba Iulia. Ea pregătise mîncarea porcului, iar eu i-am du-o, altfel ar fi trebuit să aştepte întoarcerea fiului. De altfel el a şi sosit la puţin timp după ce noi terminasem cu porcul.

     

Dallas

Le 15 décembre 2011

Jeudi. Je viens de commencer un livre que j’ai pris en main et je l’ai laissé de côté, en me disant qu’il n’y a rien de nouveau pour moi dans ce livre: Lee Raintree, Dallas, un livre écrit d’après la série télévisée de David Jacobs, traduit de l’américain par Françoise Lemoine.

Dehors il pleut à verse et le temps est en cours de refroidissement, la pluie va se transformer en neige et les amateurs des sports d’hiver vont être bien contents.

Je viens de finir un bonnet tricoté et j’ai commencé un foulard je n’ai pas pensé ce que je ferrai de ces objets, peut-être je les porterai moi-même, je ne sais pas...

Joi. Tocmai am început să citesc o carte pe care am luat-o în mînă de mai multe ori dar de fiecare dată mi-am spus că mi-aş pierde vremea, doar ştiu despre ce este vorba, cartea lui Lee Raintree, Dallas, un roman scris după seria televizată a lui David Jacobs şi tradus din americană(în franceză) de către Françoise Lemoine.

Afară ploua de varsă şi vremea este în curs de răcire, ploaia se va transforma în zăpadă spre deliciul amatorilor de sporturi de iarnă.

Tocmai am terminat o căciuliţă tricotată şi am început un fular. Nu m-am gîndit ce voi face cu aceste obiecte, poate am să le port chiar eu.

Mai văd...

              

Nouveau jouet

Le 14 décembre 2011

Mercredi. Plus de deux semaines déjà depuis que mon cher mari a acheté un nouveau “jouet”. Il a vendu la caméra vidéo qu’il avait déjà et qui n’a pas été bonmarchée du tout et il en a acheté une autre...J’espère qu’il en soit content.

Miercuri. Acum de mai bine de două săptămîni, dragul meu soţ şi-a cumpărat o nouă „jucărie”. Şi-a vîndut camera de filmat pe care o avea şi care nu fusese ieftină şi a cumpărat o alta...Sper să fie mulţumit de noua achiziţie.

            

La chute de Constantinopole

Le 13 décembre 2011

Mardi. Ciel bien couvert. Beaucoup d’humidité. Température positive. Ce n’est pas très gai. Qu’on veut ou on ne veut pas, le temps exerce une influence sur notre vie de chaque jour. On n’a pas envie de faire quelque chose des journées comme ça.

Oui, l’après-midi, j’ai eu envie de dormir et même je me suis mis au lit, fermé les yeux et je me suis assoupi quelques instants, quand j’entends qu’on frape dans la vitre de la porte. Je saute du lit, je mets mes bottes, j’arrange mes cheveux et je sors, mais il n’y avait personne dans la maison, personne dans l’allée, personne dans la rue. Pourtant ce n’était pas un rêve avec des touristes qui cherchent des informations comme ce matin, assez tôt, quand un groupe entrait et sortait de chez nous pendant que je m’habillais...Le bruit que j’ai entendu était bien réel et pas dans la porte d’entrée mais dans la porte de ma chambre. Qu’est-ce qui m’arrive donc?

Enfin, je prends mon tricot et m’assois dans le fauteuil, près de la fenêtre. La porte de la chambre ouverte je vois dehors à travers le hall et la cuisine. Et alors, je vois qui m’avait réveilleé. C’était le coq de la voisine qui vient parfois regarder dans ma cuisine par la vitre de la porte. Il est déjà habituée avec ça et il aime se regarder comme dans un miroir. Il sait qui il est, mais sa copine craignait une rivale et voulait lui faire peur.

Mardi, le 13...

Cette superstition, que mardi a trois mauvaises heures, date depuis longtemps, depuis que la ville de Constantinopole a été prise par les Turcs, en 29 mai 1453. Depuis, les Grecs considèrent que mardi est un mauvais jour. Et moi, je crois que ce ne sont pas seulement les Grecs qui disent ça.

Pourtant, aujourd’hui, il n’y a pas eu une si mauvaise journée, en dehors du fait que, le matin, j’ai du revenir à la maison vite, vite, à cause, enfin, je ne peux pas entrer en détails...

Le soir, j’ai rencontré mon fils sur internet, il venait de penser à moi, à ce jour de mardi, le 13. Il m’a raconté cette histoire de la ville de Constantinopole, dont la chute a eu lieu un mardi. Aussi, ce soir, j’ai pu voir la plus récente photo de notre petite fille Lisa avec l’autre grande-mère. Ce n’était pas une si mauvaise journée!

Marţi. Cer foarte acoperit. Multă umiditate. Temperatură pozitivă. Nu e prea vesel.Că vrem, că nu vrem, timpul exercită o influenţă asupra vieţii noastre de fiecare zi. Nu ai chef să faci nimic într-o zi ca asta.

Ba da, după-masă, am avut chef să dorm şi chiar m-am pus în pat şi am aţipit pentru cîteva momente, cînd bate cineva în geamul uşii. Sar din pat, îmi pun cizmele, îmi aranjez părul şi ies, dar nu-i nimeni în casă, nici pe alee, nici pe drum. Totuşi nu era un vis cu turişti care caută informaţii, ca azi dimineaţă destul de devreme cînd un grup intra şi apoi ieşea din curte pe cînd eu mă îmbrăcam de zor...Zgomotul pe care tocmai îl auzisem era foarte real şi eram sigură că cineva bătuse chiar în uşa camerei. Ce se-ntîmplă cu mine, Doamne?

În fine, îmi iau tricotul şi mă aşez în fotoliu, lîngă fereastră. Cu uşa camerei deschisă văd pînă afară prin hol şi bucătărie. Şi atunci m-am lămurit: cocoşul vecinei are obiceiul să privească în bucătăria mea prin sticla de la uşă. Este deja obişnuit cu acest lucru, se vede pe sine ca într-o oglindă, dar puicuţa care îl însoţeşte de data asta, crede că vede în oglindă o rivală, vrea s-o sperie, s-o alunge.

Ce zi! Marţi şi 13! Această superstiţie,că marţea are trei ceasuri rele, există de multă vreme, de la căderea Constantinopolului, 29 mai 1453. După un lung asediu, turcii au reuşit să cucerească cetetea într-o zi de marţi. De atunci grecii spun că marţea e o zi proastă. Eu zic că nu doar grecii cred asta.

Cu toate acestea, azi n-a fost o zi chiar aşa de rea, pentru mine, în afară de faptul că dimineaţă a trebuit să mă-ntorc acasă repede, repede, din cauză că, în sfîrşit ce să mai intru în amănunte...

Seara, l-am întîlnit, pe internet pe fiul meu care tocmai se gîndea la mine şi la ziua asta de Marţi 13. El mi-a spus povestea oraşului Constantinopol şi originea superstiţiei legată de ziua de marţi.

De asemenea, am putut, tot în seara aceasta, să văd cea mai recentă fotografie a nepoate noastre: Lisa şi cealaltă bunică. N-a fost o zi chiar aşa de rea!(photo: Dan Martin)

            

   

Début de semaine

Le 12 décembre 2011

Lundi. Notre directrice vient de rentrer de Bruxelles, je ne connais pas les détails de la visite, car je n’ai pas eu le plaisir de la rencontrer. J’ai passé les 4 heures de mon programme d’aujourd’hui dans le CDI, où j’ai trié des magasines pour les enfants en roumain et en français. Je n’ai pas encore fini.

A la maison, je fais comme d’habitude, cuisine, tricot, de temps en temps une rédaction en français avec un ancien élève qui n’a plus le temps de la faire seul. Ils ont parfois trop de devoirs, les pauvres!

Mirela a passé par là et m'a donné un exemplaire de son livre. Avec un autographe.

Luni. Directoarea noastră tocmai s-a întors de la Bruxelles, nu cunosc detalii despre această vizită pentru că n-am avut plăcerea de a o întîlni. Mi-am petrecut cele 4 ore din programul meu de azi la CDI, unde am triat periodicele pentru copii, amestecate şi prăfuite, în română şi în franceză. Nici n-am terminat.

Acasă, ca de obicei, bucătăresc, tricotez, mai fac cîte o compunere la franceză împreună cu vreun fost elev care n-a mai avut timp s-o facă singur. Au prea multe teme, săracii!

Mirela a trecut pe acolo şi mi-a dat un exemplar din cartea ei. Cu autograf.