Le 17 juin 2011, encore
Vendredi. Aujourd’hui, pour moi, il y a eu plein d’événements: tout d’abord, à 11h, on s’est réuni dans la cour de l'école très contents de se revoir. Ensuite la cloche a sonné et nous sommes entrés dans une salle de notre ancienne école.
Madame Doïna Retegan, notre ancien prof d’histoire, a fait l’appel. Chacun a raconté ce qu’il y a eu d’important dans sa vie, depuis la réunion précédente, ceux qui avaient des informations sur les copains absents nous racontaient ce qu’ils savaient sur eux, nous remettaient le bonjur si c’était le cas. C’était très agréable de se retrouver dans une situation fort semblable à celle de nos jours de la plus belle jeunesse.
Azi, pentru mine, au avut loc mai multe evenimente importante: mai întîi, la ora 11oo, m-am întîlnit în curtea şcolii cu foştii colegi de liceu, bucuroşi să ne revedem. Apoi, a sunat clopoţelul şi am intrat într-o sală din vechea noastră şcoală.
Doamna Doina Retegan, fosta noastră profesoară de istorie şi diriginta uneia dintre cele trei clase, a strigat catalogul. Fiecare a spus ce s-a mai petrecut în viaţa sa de la ultima întîlnire şi pînă în prezent, cei care aveau informaţii despre colegii absenţi ne spuneau ceea ce ştiau, ne transmiteau salutări dacă era cazul. Era foarte plăcut să ne regăsim într-o situaţie, foarte asemănătoare cu ceea ce era odinioară, în zilele celei mai frumoase vîrste.(photo de groupe, les dernières deux: Liviu)