duminică, 19 iunie 2011

Camarades de lycée


Le 17 juin 2011, encore

Vendredi. Aujourd’hui,  pour moi, il y a eu plein d’événements: tout d’abord, à 11h, on s’est réuni dans la cour de l'école très contents de se revoir. Ensuite la cloche a sonné et nous sommes entrés dans une salle de notre ancienne école.
Madame Doïna Retegan, notre ancien prof d’histoire, a fait l’appel. Chacun a raconté ce qu’il y a eu d’important dans sa vie, depuis la réunion précédente, ceux qui avaient des informations sur les copains absents nous racontaient ce qu’ils savaient sur eux, nous remettaient le bonjur si c’était le cas. C’était très agréable de se retrouver dans une situation fort semblable à celle de nos jours de la plus belle jeunesse.

Azi, pentru mine, au avut loc mai multe evenimente importante: mai întîi, la ora 11oo, m-am întîlnit în curtea şcolii cu foştii colegi de liceu, bucuroşi să ne revedem. Apoi, a sunat clopoţelul şi am intrat într-o sală din vechea noastră şcoală.
Doamna Doina Retegan, fosta noastră profesoară de istorie şi diriginta uneia dintre cele trei clase, a strigat catalogul. Fiecare a spus ce s-a mai petrecut în viaţa sa de la ultima întîlnire şi pînă în prezent, cei care aveau informaţii despre colegii absenţi ne spuneau ceea ce ştiau, ne transmiteau salutări dacă era cazul. Era foarte plăcut să ne regăsim într-o situaţie, foarte asemănătoare cu ceea ce era odinioară, în zilele celei mai frumoase vîrste.(photo de groupe, les dernières deux: Liviu)


    





Rutină, pînă-ntr-o zi...

Le 17 juin 2011

Vendredi. On vit longtemps sans événements, dans une sorte de routine et d’un coup, beaucoup de choses arrivent un seul jour, hier, par exemple:
-je venais de faire du sirop de sapin et je l’ai mis dans les bouteilles pendant que Liviu, à l’école, faisait la situation scolaire de ses élèves, calculs et comptes...
-nous avons fait nos bagages pendant qu’un ouvrier de Romtélécom était en train de changer le systeme téléphonique en mettant un appareil des plus modernes.
-une fois arrivés à Alba Iulia nous avons fait une petite visite chez notre fils et sa copine qui nous disait qu’elle doit accoucher aujourd’hui ou demain. Des émotions encore!
-on a passé la nuit dans ma maison de Păgida, heureusement on a très bien dormi.

Trăieşti aşa fără evenimente deosebite, într-un fel de rutină, pînă într-o zi cînd toate se îngrămădesc peste tine, cum mi se întîmplă mie de ieri încoace:
-nu puteam pleca fără să fac siropul de brad, deci l-am terminat în mare grabă gîndindu-mă cum să mă îmbrac şi ce am de luat cu noi.
-ne-am făcut bagajele în timp ce un muncitor de la Romtelecom ne schimba sistemul de telefonie, punînd un aparat mai modern.
-ajunşi la Alba Iulia am trecut pe la fiul nostru care era foarte preocupat de aparate şi tehnici foto, în timp ce prietena lui îmi spunea că azi, mîine trebuie să nască. Emoţii încă!
-ne-am petrecut noaptea la Păgida, unde, din fericire am dormit bine.

      





Bonjour aux organisateurs!

Le 16 juin 2011

Jeudi. Demain, je dois être à Aiud. À 11h je vais rencontrer mes anciens camarades de lycée. C’est la 45-e anniversaire depuis que nous avions fini les études lycéales. Je suis en train de me préparer, nous devrions partir aujourd’hui même.

Joi. Mîine, trebuie să fiu la Aiud. La ora 11oo ne întîlnim la liceu cei din promoţia 1966. Este a 45-a aniversare. Tocmai mă pregătesc de plecare, trebuie să mergem de azi.




joi, 16 iunie 2011

Éclipse de lune?


Le 15 juin 2011

Mercredi. Hier, j’ai oublié de poster ce que j’avais écrit dans mon journal, aujourd’hui, la même chose. Il est trop tard pour le faire. À ce moment il est minuit passé et je n’ai pas eu le courage de regarder l’éclipse de lune, je ne sais plus à quelle heure cela a lieu...

Miercuri. Ieri, am uitat să postez ceea ce scrisesem în jurnalul meu, azi acelaşi lucru se va întîmpla. Este foarte tărziu, e trecut de miezul nopţii şi n-am avut curajul să mă uit la eclipsa de lună despre care s-a vorbit toată ziua, nici nu mai ştiu la ce oră trebuia să fie...


En l’honneur de l’été

Le 14 juin 2011

Mardi. Nous avons fait un petit voyage jusqu’à la ville, à Cîmpeni, pas plus loin. Nous sommes allées tard, après 15h, on avait fait des provisions et Liviu avait des affaires chez le photographe.
C’est le temps des églantiniers en fleurs, un vrais spectacle que chaque arbuste donne en l’honneur de l’été.

Marţi. Am făcut o scurtă călătorie, pînă la oraş, la Cîmpeni, nu mai departe. Ne-am dus tîrziu, după ora 15oo, am făcut nişte provizii, iar Liviu avea treabă la fotograf. Este timpul măceşilor în floare, un adevărat spectacol pe care fiecare arbust îl dă în onoarea verii.

luni, 13 iunie 2011

Un blog que j'aime

Le 13 juin 2011

Lundi. Tout en cherchant des informations et des images du Midi, France, j’ai trouvé un blog d’un voyage de 2008. J’aime beaucoup comment il est écrit, les photos aussi. Le voici: //www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216250220/tpod.html

Et voici un petit fragment en ma traduction: „ C’est ça qui m’a surpris pendant tout ce voyage...n’importe quoi que je choisis de mon guide, soit qu’il s’agit des métropoles ou de petites villes de quelques mille habitants, partout il y a plein de monde, de touristes, d’agitation, quel concerts, spectacles et plein de choses qui arrivent. C’est merveilleux! On ne peut pas faire un mauvais choix, quoiqu’on choisit!


Luni.Tot căutînd informaţii şi imagini despre sudul Franţei, am găsit un blog care îmi place mult cum este scris, îmi plac şi fotografiile. Iată-l: //www.travelpod.com/travel-blog-entries/_mqqm_/1/1216250220/tpod.html


Iată un mic fragment:„ Asta avea să mă surprindă de-a lungul călătoriei... orice aleg din ghidul meu turistic, fie că sunt metropole, fie că sunt orăşele cu câteva mii de locuitori, peste tot e plin de lume, de turişti, de vânzoleală, ce concerte, spectacole şi orice fel de lucruri care se întâmplă. E uimitor! Nu cred că poţi da greş, orice alegi!”

           

      



duminică, 12 iunie 2011

Repos

Le 12 juin 2011

Dimanche. Pentecôte. Je me suis reposée, Liviu a pris des photos du haut de la colline de Pănteşti. Je ne les ai pas encore vues.
Lyliane m’a appelé pour me dire comment vont les nôtres en Provence. Demain, j’aurai l’occsion de parler avec mon fils.

Duminică. Rusalii. M-am odihnit, Liviu a făcut fotografii de sus de pe dealul Pănteştilor. Nu le-am văzut încă.
Lyliane m-a sunat pentru a-mi spune ce mai fac ai noştri prin Provenţa. Mîine voi avea ocazia să vorbesc cu fiul meu.