vineri, 28 mai 2010

Fleurs de mai dans les montagnes


Le 28 mai 2010





Vendredi. Tous ces jours qui viennent des passer, mardi, mercredi, jeudi je n’ai rien fait d’autre que réfiler la laine pour les bas, tricoter un peu, cuisiner, faire la lessive (enfin, j’ai changé le linge dans la chambre de Claude et Béatrice) et j’ai fait attention au temps pour voir si je peux laver les tapis, eh bien chaque jniur, ou bien chaque nuit il a plu. C’est bien pour le jardin,l’herbe pousse, les fleurs du printemps sont en grande forme:les narcisses, les tulipes, les paquerettes,le-coeur-de-Marie, les pivoines,le lila et une plante aux fleurs jaunes, doronic.

Vineri. În toate aceste zile care au trecut, marţi, miercuri, joi n-am făcut altceva decît să răsucesc lîna pentru ciorapi, să tricotez puţin, să bucătăresc, să spăl haine, (în sfîrşit, am schimbat paturile în camrea lui Claude şi Béatrice) şi am aşteptat timp prielnic pentru spălat covoare, dar a plouat cîte puţin în fiecare zi, sau noapte, ceea ce e bine pantru grădină, iarba creşte, florile de primăvară sînt în vogă: narcise, lalele, părăluţe, cerceii doamnei, bujori, liliac,şi o plantă cu flori galbene, iarba ciutei.

Hystérie

Le 27 mai  2010

Jeudi.Il y a une hystérie entière dans les média, aussi chez les gens, mais vraiment personne ne peut proposer autre chose de mieux.

Joi. E o isterie întreagă pe tema salariilor pensiilor si alte mijloace de subzistenţă ce vor fi diminuate, dar nimeni nu e în stare să propună ceva mai bun.

Pauvre Roumanie!

Le 26 mai 2010

Mercredi.Le gouvernement de la Roumanie est décidé de diminuer les salaires et les pensions depuis le 1-er juin ce qui est vraiment de mauvais augur mais il paraît que c’est la seule mésure qui apporte de l’argent tout de suite dans la trésorerie de l’État, ce qui garantit la solvabilité du pays.

Miercuri. Se pare că guvernul Românei  este decis să diminueze salariile şi pensiile de la 1 iunie, un lucru chiar de rău augur, dar aceasta fiind singura măsura care poate aduce imediat bani în visteria statului, ceea ce ar garanta solvabilitatea ţării.

Orban

Le 25 mai 2010

Mardi.On dit que ce jour-ci c’est une fête hongroise, la Saint Orban, c’est une fête autour de laquelle il fait très froid et il pleut. Quelques fois, on a peur des gelées tardives qui sont désastrueux pour les plants. Cette année, le froid et les pluies d’Orban sont présents comme toujours et il paraît que l’été ne réussit plus à devenir la saison souveraine.

Marţi. Se spune că în această zi este o sărbătoare ungurească, Sfîntul Orban, în preajma căreia plouă şi se face foarte frig. Uneori ninge, sau mai rău, îngheaţă ceea ce este dezastruos pentru plante.Ca în fiecare an, frigul şi ploile de Orban sînt prezente, iar vara nu mai reuşeşte deloc să devină anotimpul suveran.

marți, 25 mai 2010

Le fuseau





Le 24 mai 2010

Lundi.Enfin, j’ai trouvé chez les voisines un fuseau pour retordre un peu la laine pour les bas. Aujourd’hui, je ne peux pas m’en occuper, mais demain...
Nous avons fait un petit tour de l’autre côté de la montagne, le chemin n’est pas si bon, comme toujours après les neiges de l’hiver...

Luni. În sfîrşit, am găsit un fus pe la vecine pentru a răsuci un pic lîna de ciorapi. Azi, nu, dar de mîine.
Am făcut un tur de cealaltă parte a muntelui, drumul nu este prea bun, ca-ntotdeauna după zăpezile iernii...

duminică, 23 mai 2010

La colline de Tuluceşti




Le 23 mai 2010
Dimanche. Pentecôte.” La Pentecôte est la célébration du Saint Esprit. Si le corps de Jésus n'est plus, son esprit demeure. Pour toujours. Ad vitam æternam.”
J’ai fait une promenade sur la colline de Tuluceşti avec mes voisins Aurica et Teofil. Il a fait une journée très belle, un peu fraîche, surtout le matin, mais ensoleillée. Nous sommes montés jusqu’en haut sur la colline où Teofil a une maison en bois héritée de ses parents, lui étant un des Tuluceşti, c’est-à-dire un des membres de cette famille des Motzi dont un des ancêtres était surnommé Tuluc ( on prononce Toulouc). Nous avons visité la maison, abandonnée depuis quelques années, mais en train d’être réamenagée et on est descendu en s’arrêtant à leur chalet, au bord de l’Arieş, construit par Teofil même les derniers dix ans, en jouant aux constructeurs avec Aurica, sa femme.

Duminică. Rusalii. “ La Rusalii se celebrează pogorîrea Sfîntului Duh. Corpul lui IIsus nu mai este, dar Spiritul lui rămîne. Pentru totdeauna. Ad vitam aeternam.”
Am făcut o plimbare pe Dealul Tuluceştilor împreună cu vecinii mei Aurica şi Teofil. A fost o zi foarte frumoasă, poate un pic mai rece dimineaţă, dar însorită în rest. Am urcat pînă în vîrful dealului unde Teofil are o casă moştenită de la părinţi el fiind unul dintre Tuluceşti, o familie de moţi din care un strămoş era poreclit Tuluc. Am vizitat casa, abandonată de cîţiva ani dar în curs de reamenajare în prezent şi am coborît oprindu-ne la cabana lor de lemn, de pe malul Arieşului, construită de Teofil însuşi ca-ntr-o joacă de-a constructorii împreună cu Aurica, soţia sa.
Je n’ai pas un sens de la poésie, donc je ne peux pas saisir d’un coup le sens profond d’un poème. Hier, j’en ai reçu un de Ligia, une de mes princesses. Je l’ai lu plusieurs fois pour le comprendre et je suis émerveillée, mais je ne peux pas me hasarder le traduire en français.


Nu prea am un simţ al poeziei, chiar nu sînt în stare să sesizez dintr-o dată înţelesul profund al unui poem. Ieri, am primit unul de la Ligia, una dintre prinţesele mele (fostele colege de facultate),l-am citit-o de mai multe ori şi am rămas în admiraţie, dar nu mă pot hazarda să-l traduc în franceză. Iată-l:

Ligia Gicovan











poezie

ce era la mine dragoste,înalt
la tine-i micime la tine-i păcat
marii şi nvăţaţii erau sus la mine
micii şi curaţii la tine-n mărire
argint era pâinea,nu Cuvântul Tău
sete inversată dinspre drum spre hău
semnul de idee nu era idee
dar sub rele multe am găsit o cheie
Ruga Dumnezee
ce era la mine,şterge-mi,e noroi
Doamne,fă-mi să fie totul ca la Voi...


A Year in Provence, by Peter Mayle



Samedi toujours.
Je suis en train de lire Peter Mayle, Une année en Provence (A Year in Provence). Béatrice m’a donné plusieurs livres. Elle s’est rappelée que l’an dernier elle avait vu ce livre dans ma bibliothèque, mais  la version anglaise, alors elle m’a apporté une traduction en français, par Jean Rosenthal. Il paraît que les Français ont beaucoup apprécié ce livre qui a connu en France un succès sans précédent. L’auteur, un Britannique, installé dans l’ensolleillée Provence a écrit aussi “Provence toujours” et “Hôtel Pastis”.

Tocmai citesc Peter Mayle, Un an în Provenţa(A Year in Provence). Béatrice mi-a dat mai multe cărţi. Şi-a amintit chiar, că anul trecut, văzuse în biblioteca mea această carte, dar versiunea engleză, aşa că mi-a adus o traducere în franceză de Jean Rosenthal. Se pare că francezii au apreciat mult cartea, care, de altfel, a cunoscut în Franţa un succes fără precedent. Autorul, un britanic, instalat în însorita Provenţă a mai scris “Tot Provenţa” şi “Hotel Pastis”.