Nos repas de tous les jours

Le 14 avril 2010

Mercredi. Le temps se gâte, au moins on le dit. Aujourd’hui, j’ai cuisiné un peu, j’ai fait un potage des laitues. Nous les avons reçu d’un “crişan”, c’est-à-dire de quelqu’un qui habite sur la rivière de Criş, dans le département de Bihor. Il est arrivé dimanche pour vendre des épinards et des laitues, mais il n’avait pas tout vendu, alors il est passé chez ses acheteurs de  dimanche,(Liviu avait acheté des épinards) et il a donné ce qu’il lui restait...

J’ai fait aussi une brioche avec des raisins secs et du rahat, j’ai utilisé ainsi les ingrédients qui me restaient et il est plus réussi que celui des Pâques.

Miercuri. Vremea se strică, cel puţin aşa se spune. Azi, eu am bucătărit puţin. Am făcut o ciorbă de salată verde. Am primit salata de la un crişan ce venise cu verdeţuri de vînzare duminică. Liviu a cumpărat nişte spanac, dar cum omul nu prea avea şanse să-şi vîndă toată marfa, de la o vreme s-a decis s-o dăruiască celor care au cumpărat ceva de la el. Zilele astea, am mîncat doar verdeţuri...

Am făcut şi cozonac cu stafide şi rahat, asta ca să utilizez ingredientele ce mi-au mai ramas. Cred ca mi-a reuşit mai bine ca cel de la Paşti.

Parfois je reviens sur ce que j’ai déjà posté ici pour corriger ou ajouter quelque chose. Je ne réussis pas toujours. Maintenant j’ai voulu y ajouter “lokoum” à côté du mot rahat, mais cela n’a pas marché. Et je voulais y mettre une photo ou plusieurs, mais je n’ai pas réussi. Des ennuies de bloggeur. Voilà.

Uneori revin asupra a ceea ce am postat aici pentru a corecta sau a adăuga ceva, dar nu întotdeauna reuşesc. Acuma, de exemplu, am vrut să adaug un cuvînt în textul în franceză dar n-a mers. De asemenea voiam să pun nişte fotografii, dar tot nu a mers. Poate mai

tîrziu...

Et mardi et le 13

Le 13 avril 2010

Mardi. Quelle journée! Mardi et en plus 13...Hier, je disais que je perdais le temps. C’est que j’ai été occupée avec le dispensaire. Et pourtant on a la chance de l’avoir ici tout près. Aujourd’hui, à peine, j’ai tous les médicaments.

Liviu a refait tous le film des danseurs, tout le monde s’est calmé.

Marţi. Ce zi! Marţi şi, în plus 13...Ieri, ziceam că pierd timpul. Asta pentru că am fost ocupată cu dispensarul. Totuşi, să zic merci pentru că-i aci, aproape. In fine, azi abia am toate medicamentele.

Liviu a refăcut tot filmul cu dansatorii.

Perdre le temps

Le 12 avril 2010

Lundi. Dernièrement je perds mon temps . En fait, j’ai réussi à reprendre mon tableau avec des fleurs de champs, mais avec plus de soin pour le dos du travail. J’apprends des choses des passionnés de brodéries en point de demi-croix ou gobelin. Avant, je faisais plein de noeuds au dos, sans le vouloir, à cause du fil qui tordrait.

Je ne peux pas regarder les infos si on parle de la Pologne...

Luni. Cam pierd vremea. De fapt am reuşit să reiau broderia mea in punct de goblen, dar cu mai multa grijă pentru dosul lucrului, de exemplu. Invăţ încă de la paionaţii acestui gen de broderie. Înainte, făceam multe noduri pe dos, multe fără să vreau, din cauza firului care se răsucea şi se-ncurca...

Nici nu pot să mă  uit la ştiri dacă este vorba despre tragedia poloneză...

Pologne

Consternation devant la nouvelle de la catastrophe aérienne qui a laissé la Pologne sans ses dirigeants, samedi le 11 avril 2010!


Sîntem înmărmuriţi la vestea catastrofei aeriene care a lăsat Polonia fără conducători. Sîmbătă, 11 aprilie 2010!

Nouvelles de la Vallée

Le 11 avril 2010

Dimanche. Il y a eu plein d’événements dans la Vallée: la grande messe de l’église d’Arieşeni, la fête patronale et une messe officiée par sept popes pour la santé des fidèles.

A Gîrda il y a eu la foire traditionnelle qui aura lieu régulièrement jusqu’en novembre: le premier dimanche du mois à Arieşeni, le deuxième à Gîrda.

Depuis jeudi, Liviu est en “prise” pour trouver le bon moment pour filmer les danses de l’équipe de l‘école qui voudrait participer à un concours au département. Le prof. instructeur est Olga et tant Liviu qu’elle, tous les deux sont des personnes difficiles ce qui n’est pas si simple pour les “victimes collatérales”... Enfin on a filmé par la pluie, et maintenant mes oreilles entendent toutes sortes de choses pendant qu’il fait le montage du film...

Duminică. Au fost mai multe evenimente pe Vale în această zi: mare slujbă la biserica din Arieşeni, hramul bisericii precum şi maslu, eveniment care priveşte Valea, prin preoţii şi credincioşii care participă.

La Gîrda a fost tîrg şi de acuma pînă în noiembrie vor fi mereu: la Arieşeni în prima duminică a fiecărei luni iar la Gîrda în a doua.

De joi, Liviu este în “priză”, ca să zic aşa. El trebuie să realizeze un filmuleţ cu echipa de dansuri pentru înscrierea la un concurs, la judeţ.  El şi Olga, instructorul de dansuri, sînt persoane dificile, ceea ce nu e prea simplu pentru “victimele colaterale”. In fine au filmat azi, cum a vrut Ea, nu joi cum voia El, şi a plouat într-una. Acuma, urechile mele aud tot felul de chestii în timp ce face montajul, filmului. 

Vallée de l’Arieş-autre facette

 

Le 11 avril 2010

Samedi. Il y a trois jours qui ont passé sans écrire  mon journal. Ce n’est pas parce que je n’avais rien à écrire, mais j’ai été plutôt paresseuse et sans inspiration.

Maintenant je ne sais pas d’où recommencer. Je vais poster quelques photos qui montrent une autre facette de la merveilleuse Vallée de l’Arieş, plutôt de ses habitants. Depuis longtemps déjà, je voulais photographier la Vallée tôt le printemps, avant que la végétation pousse, mais je n’ai pas réussi jusqu’à présent. Probablement que ce n’est pas le seul caz, celui de la Vallée de l’Arieş. Je vais en chercher d’autres, mais il faut trouver le moment.

Sîmbătă. Au trecut trei zile fără să-mi scriu jurnalul. Altădată l-am scris dar nu am postat, de data asta, însă, am fost mai leneşă sau fără inspiraţie.

Acuma nici nu ştiu de unde să încep. Am să postez cîteva fotografii care surprind o alta faţetă a  minunatei Văi a Arieşului, o faţetă cu care nu ne putem lăuda, o faţetă a locuitorilor de aici, a unora dintre ei, din păcate, nu puţini. De multă vreme voiam să fotografiez Valea Arieşului  primăvara devreme, înainte ca vegetaţia să crească şi să acopere totul, dar nu am reuşit pînă acuma. Poate nu este singurul caz, cel al Văii Arieşului. O să caut şi altele, dar trebuie să prind momentul.

L'autoroute Transilvania-suite

Le 7 avril 2010

Mercredi. Le but du voyage était de faire un tour sur la nouvelle autoroute qui traversera la Transylvanie de Borş-Oradea à Tîrgu Mureş dans le coeur de cette province de la Roumanie, dont les premiers 40 km ont été inaugurés avant les dernières élections, quand il y avait une véritable aliance politique et médiatique contre Traian Băsescu. Alors, bien sûr que l’autoroute n’était “en fait, que propagande électorale, qu’elle ‘n’était pas prête, qu’après quelques jours elle était déjà abîmée, que... et que...” Avec cette crise économique tout est possible, donc nous pouvions supposer que tout n’est pas vrai, mais on ne savait plus quoi croire. Alors, ces jours Liviu désirait y aller, pour sortir un peu, pour voir...Et on y est allés, c’était merveilleux de rouler sur une bonne route, pas très aglomérée. On a fait les 40 km entre Turda et Cluj en roulant sur l’autoroute Transilvania, on a fait un petit tour dans Iulius-moll de Cluj, on a pris le repas du midi et moi, j’ai acheté quelque chose d’un magasin de décorations “bam-boo”. Et on est rentrés. Voilà.

Miercuri. Scopul călătoriei era să facem şi noi un tur pe noua autostradă care va traversa Transilvania între Borş-Oradea şi Tîrgu-Mureş, în inima acestei provincii a României, ai cărei 40 de km fuseseră inauguraţi în toamnă, puţin înainte de ultimele alegeri, cînd se formase o adevărată alianţă politică şi mediatică împotriva lui Traian Băsescu. Atunci, bineînţeles că autostrada nu era, pentru nişte televiziuni şi radiouri, decît propagandă electorală, ea nu era de fapt terminată şi tot felul de otrăvuri de-astea: că după cîteva zile nu mai era practicabilă, se stricase déjà şi tot aşa, de nu mai ştiai ce să crezi. Cu criza asta este posibil orice, chiar dacă era atît de evident că se exagerează, ce zic? eram( şi încă mai sîntem )minţiţi în faţă, fiecare după interesele sale... Prin urmare, Liviu zicea să ieşim puţin să vedem cum e pe prima autostradă a Transilvaniei. Şi ne-am dus, e atît de fain să rulezi pe un drum bun, ca cele din Europa, nu era aglomerat, vremea era splendidă. Nici nu ştim cînd am străbătut cei 40 de km între Turda şi Cluj unde am făcut un mic tur prin Iulius moll, am luat masa de prînz, mi-am cumpărat ceva pentru casă  de la “bam-boo”, un magazin de decoraţiuni şi ne-am întors. Asta a fost tot.