Le 14 fevrier 2017
Mardi. Nous sommes allés à
Alba Iulia, on ne pouvait plus rester dans la maison : le temps froid, le
chemin dangeureusement plein de voitures en vitesse, les sentiers avec neige gelée. Où se
promener ? En plus, on s’imaginait l’air printanier des régions de colline
des environs d’Alba Iulia. Et biensûr on avait envie de revoir notre petite
fille et sa famille.
La dernière fois qu’on est
sortis c’était le 20 janvier quand nous sommes allés faire un contrôle médical
chez un médecin spécialiste. A ce moment-là, on ne pouvait pas rester pendant
la nuit chez les enfants car le froid pouvait faire des dégats dans la maison:
geler l'eau courante, abîmer les tuyaux. Chez les voisins une chose pareille est
arrivée et depuis des semaines ils n'ont plus d'eau, ils doivent aller faire des
provisions pour les besoins diurnes et pour la lessive, par exemple, ils
doivent aller chez les amis.
Vraiment, pendant ces deux
jours, on a chargé les bâteries comment on dit.
Marți. Ne-am dus la Alba
Iulia, nu mai puteam sta în casă :afară frig, drum circulat de-a dreptul
periculos, cărări lăturalnice cu zăpadă înghețată. Pe unde să te plimbi? În
plus, gîndul că în regiunile de deal, în preajma Albei Iulia aerul începe să
fie primăvăratic, ne-a convins. Și, bineîțeles, ne era dor de nepoțică și de ai
săi.
Ultima dată cînd am făcut o
asfel de ieșire a fost în 20 ianuarie cînd am reușit să ne programăm pentru un
control la un medic specialist. Atunci însă, nu puteam rămîne peste noapte la
copii, am avut deci puțin timp la dispoziție și asta din cauză frigului care
putea face probleme în casă : să înghețe apa, să se spargă conducte. Prin
vecini, unii nu au apă curentă de vreo două săptămîni, trebuie să-și facă
provizii, să meargă cu rufele la spălat pe la prieteni, sau rude.
Într-adevăr, în aceste două
zile ne-am încărcat bateriile, cum se zice.
Le chemin un film Liviu Maghiar
Le chemin un film Liviu Maghiar