Le 29 fevrier 2012
Mercredi. En guise de...”mărţişor” Liviu a réalisé un vidéoclip, c’est plutôt avec l’hiver, mais chez nous c’est comme ça, moi, j’ai envoyé des „mărţişors”... virtuels.
Samedi. Une journée de samedi comme toutes les autres: feu, aspirateur, lessive, cuisine. Encore d’hier, la neige du toit a commencé à glisser et à tomber avec du bruit, des tuiles, d’abord en face, vers le sud, ensuite sur l’allée, à notre entrée, exactement quand Liviu est sorti pour aller au magasin. J’ai ouvert vite la porte en l’imaginant sous la neige et en me demandant si je peux le voir tout de suite, mais il s’est échappé juste à temps. J’ai eu une peur bleue!!!
Sîmbătă. O zi de sîmbătă ca toate celelalte: foc, aspirat, spălat, bucătărit. Încă de aseară, zăpada de pe bloc a început să alinece şi să cadă cu zgomot, cu ţigle, mai întîi în faţă, spre sud, apoi pe alee, la intrarea noastră exact pe cînd a ieşit Liviu din casă pentru a merge la magazin. Am deschis repede uşa închipuindu-mi că l-a prins dedesupt şi întrebîndu-mă dacă pot să-l văd deîndată, dar a scăpat tocmai la timp. Am tras o spaimă!!!
Sora mea care lucrează pentru o fostă profesoară universitară, îmi dă uneori nişte reţete ucrainiene, familia respectivă avînd rădăcini şi în această parte de lume. Domnul fusese român. Azi fac o „vinegretă”, aşa numesc ei salata orientală...