Le 12 décembre 2012
Mercredi. Chaque fois quand on participe à un enterrement on apprend une histoire de vie. En voilà une, celle de Nicolae Matei. Il est né en
1921 dans le village de Şteu dans la famille Matei. Ils étaient trois enfants dans cette famille. Jusqu’à l’âge de 19 ans, il a fait des études (l’école primaire) et il a travaillé comme tout le monde ici dans la petite ferme familiale et à la fôret. À cet âge, 19 ans, il s’est marié avec Valérie. Si j’ai bien retenu, ils avaient déjà un enfant quand il est parti à la guerre, la deuxième guerre mondiale. Quatre ans de guerre. À la fin, il était prisonnier en Russie. Encore quatre ans. Il est rentré après une si longue absence, il a repris ses occupations, la petite agriculture et le travail du bois (baquets en bois). Enfin, il remplit la fonction de caissier dans la mairie de la commune jusqu’à la retraite. Aussi, il a été chantre dans l’église de la commune.
Nicolas et Valérie ont eu six enfants, trois d’entre eux sont morts. A la vieillesse, Valérie malade, ils ont été obligés de quitter leur ferme et descendre au Centre où ils se sont installé dans la confortable maison de leur fille. Sa femme a quitté ce monde il y a dix ans, après 60 ans de vie ensemble. C’est aproximativement ce que le pope a raconté aux gens qui assistaient aux obsèques.
La version roumaine de l’histoire, demain.
Miercuri. De fiecare dată cînd participi la
o înmormîntare, afli povestea unei vieţi. Iată una dintre ele, cea a lui
Nicolae Matei. S-a născut în 1921, în satul Şteu, într-o familie cu trei copii.
Pînă la 19 ani şi-a făcut studiile, şcoala primară, şi a lucrat, ca toată lumea
de pe aici în gospodăria familială şi în pădure. La această vîrstă, 19 ani, s-a
căsătorit cu Valeria. Dacă bine am reţinut, aveau deja un copil, atunci cînd a
trebuit să plece în război, al doilea război mondial. Patru ani de război. Încă
patru de prisonierat în Rusia. S-a întors după o atît de lungă absenţă, şi-a
reluat ocupaţiile, mica agricultură şi confecţionatul de ciubere de lemn. În
sfîrşit, ocupă funcţia de casier în primărie pînă la pensionare. De asemenea,
este cantor la biserica din comună.
Nicolae şi Valeria au avut şase copii, trei
dintre ei au murit la vîrste diferite. La bătrîneţe, Valeria fiind bolnavă,
sînt obligaţi să parasească gospodăria şi casa şi se instalează în cea a fiicei
lor, una mult mai confortabilă, în Centrul comunei. Acum 10 ani Valeria părăsea
această lume după 60 de ani de căsnicie, iar în aceste zile, Nicolae se duce şi el.
Acestea au fost spuse de preot celor care asistau la înmormîntare.
