sâmbătă, 18 februarie 2017

Oeufs d'oiseaux

Le 18 fevrier 2017



Samedi. C'était l'anniversaire du papa, ça aurait pu être. Il y a deux jours j'ai fait un rêve avec lui. Il rentrait d'un de ses jardins ou de la forêt et comme d'habitude nous raportait une surprise: un oeuf, un petit oeuf d'un oiseau sauvage. Quelque chose comme perdrix, ou rossignol ou autre petit oiseau qui fait des oeufs avec des taches gris-bleu. J'étais dans la cuisine en train de préparer des
oeufs au plat. Et puis... je me suis reveillée.

Sîmbătă. Azi a fost ziua tatei, ar fi putut fi. Acum două zile am avut un vis cu el. Se întorcea acasă de la una dintre grădinile sale, sau din pădure și, ca de obicei, ne aducea o surpriză: acum a scos din buzunar un ou de pasăre, mic, un ou din pădure ca cel de
prepeliță, ori de privighetoare sau altă pasăre ce face ouă pătate cu gri-bleu, mugurar, de exemplu. Eu eram în bucătărie și pregăteam ochiuri. Și...m-am trezit.

(photos: internet)
(prepeliță, privighetoare, mugurar)
         

joi, 16 februarie 2017

Un peu d'air printanier

Le 14 fevrier 2017
     
Mardi. Nous sommes allés à Alba Iulia, on ne pouvait plus rester dans la maison : le temps froid, le chemin dangeureusement plein de voitures en vitesse, les sentiers avec neige gelée. Où se promener ? En plus, on s’imaginait l’air printanier des régions de colline des environs d’Alba Iulia. Et biensûr on avait envie de revoir notre petite fille et sa famille.
La dernière fois qu’on est sortis c’était le 20 janvier quand nous sommes allés faire un contrôle médical chez un médecin spécialiste. A ce moment-là, on ne pouvait pas rester pendant la nuit chez les enfants car le froid pouvait faire des dégats dans la maison: geler l'eau courante, abîmer les tuyaux. Chez les voisins une chose pareille est arrivée et depuis des semaines ils n'ont plus d'eau, ils doivent aller faire des provisions pour les besoins diurnes et pour la lessive, par exemple, ils doivent aller chez les amis.
Vraiment, pendant ces deux jours, on a chargé les bâteries comment on dit.
Marți. Ne-am dus la Alba Iulia, nu mai puteam sta în casă :afară frig, drum circulat de-a dreptul periculos, cărări lăturalnice cu zăpadă înghețată. Pe unde să te plimbi? În plus, gîndul că în regiunile de deal, în preajma Albei Iulia aerul începe să fie primăvăratic, ne-a convins. Și, bineîțeles, ne era dor de nepoțică și de ai săi.
Ultima dată cînd am făcut o asfel de ieșire a fost în 20 ianuarie cînd am reușit să ne programăm pentru un control la un medic specialist. Atunci însă, nu puteam rămîne peste noapte la copii, am avut deci puțin timp la dispoziție și asta din cauză frigului care putea face probleme în casă : să înghețe apa, să se spargă conducte. Prin vecini, unii nu au apă curentă de vreo două săptămîni, trebuie să-și facă provizii, să meargă cu rufele la spălat pe la prieteni, sau rude.


Într-adevăr, în aceste două zile ne-am încărcat bateriile, cum se zice.
Le chemin un film Liviu Maghiar
   
  

luni, 13 februarie 2017

Citate favorite/Citations préférées(3)

Le 13 janvier 2017

Lundi. L'idée est de bien commencer la semaine avec quelque chose de beau, une citation du livre qu'on est en train de lire. Eh bien, je suis en train de lire un livre de Catherine Nay, Le noir et le rouge ou l'histoire d'une ambition.
Catherine Nay est journaliste et elle a été fascinée parla personnalité du premier président socialiste de France.
„Un personnage hors du commun, avec ses ombres, ses lumières, ses doubles vies...Auréolé d'une ample culture, de talents d'orateur hors-pair, et puis il en imposait. Il n'était pas grand, mais l'allure était impériale. Avec un beau visage, à l'ossature délicate et aux traits pincés. Mitterrand se déplaçait en majesté. C'était un buste sur roulettes, jamais vulgaire, ni familier, ni ordinaire, ça n'était pas un président „normal”. Voilà ce qui nourrit la nostalgie aujourd'hui.”dit-elle après dix ans.

Luni. Ideea este să începi bine săptămîna, cu ceva frumos, cu un citat din cartea pe care tocmai o citești. Ei bine eu tocmai citesc Catherine Nay, Negru și roșu sau povestea unei ambiții(traducere proprie).
Catherine Nay este ziaristă și a fost fascinată de personalitatea primului președinte socialiast al Franței.


„Un personaj ieșit din comun, cu umbrele sale, cu luminile sale, cu dublele sale trăiri...Aureolat de o amplă cultură, de talent de orator ieșit din comun, și apoi el impunea. Nu era mare, dar avea o alură imperială. Cu o față frumoasă, cu osatură delicată și cu trăsături... Miterrand se deplasa majestuos. Era un bust pe role, niciodată vulgar, nici familiar, nici ordinar, ăsta nu era un președinte „normal”. Iată ce hrănește nostalgia (de) azi.”spune ea după zece ani.(tradus de mine)

Ideea aceastui serial vine de aici. Detalii aici.

(photo: internet)