marți, 2 august 2016

Juillet fini

Le 31 juillet 2016




Dimanche. Juillet fini un dimanche, le temps vole, il ne s'arrête jamais. C'était un mois bien pour moi, surtout grace aux petits-fils, qui  se sont bien entendu, car j'avais un peu peur de ce point de vue.

Demain, nous irons à Alba Iulia, on a encore un voyage important à faire, c'est le début du long voyage du Martin-le-petit-fils vers chez lui.

Duminică. Iulie se sfîrșește într-o duminică, timpul zboară, nu se oprește niciodată. A fost o lună faină pentru mine, datorită nepoților mai ales, ei s-au înțeles bine, mă temeam un pic din acest punct de vedere.

Mîine, ne vom duce la Alba Iulia, mai avem un drum important de făcut, începutul, de fapt, al lungii călătorii a lui Martin-nepotul spre acasă.


    

miercuri, 27 iulie 2016

Trop tôt! Prea curînd ( Neagu Djuvara né en 1916)

Le 27 juillet 2016


Mercredi. Le 7 janvier 2015 je postais cela: 

Malheureusement, l'Europe de demain appartiendra aux arabes at aux tziganes..." Neagu Djuvara (né en 1916, Bucarest)


Je n'imaginais pas que "demain" voulait dire demain au sens propre, je me disais alors que cela veut dire à l'avenir, un jour...

Anemone japoneze (photo: internet)
Nous voilà, aujourd'hui dans une Europe invahie par les Arabes qui ne sont pas venus ici pour y vivre mais pour la transformer dans une...colonie arabe par peur, terreur et crimes chaque jour dans tous les pays européens, surtout les pays développés: France, Allemagne, Grande Bretagne. En plus les Britaniques ont voté pour quiter l'UE pendant un Référendum organisé récemment. Incroyable!

Miercuri. În 7 ianuarie 2015 postam asta:

„Din păcate, Europa de mîine va aparține arabilor și țiganilor” Neagu Djuvara(născut în 1916)

 Nu mă gîndeam atunci că „mîine” înseamnă chiar mîine, în sens propriu, îmi spuneam că înseamnă în viitor, într-o zi...

Iată-ne, azi, într-o Europă invadată de arabi care nu au venit aici ca să trăiască ci pentru a o transforma într-o...colonie arabă prin teamă, teroare și crime în fiecare zi în toate țările europene, mai ales în cele...dezvoltate: Franța, Germania, Marea Britanie. În plus britanicii au votat pentru ieșirea din UE în timpul unui Referendum organizat recent. Incredibil!

(photo: internet)

   

Seuls

Le 26 juillet 2016





Mardi. Depuis ce matin nous sommes seuls. D'abord c'est Elisa qui est partie avec ses parents. Les autres grands-parents ont besoin de sa présence ou tout simplement on s'imagine que nous serions fatigués. Vraiment, avec tant de monde autour de nous, il est difficile de trouver des moments pour nous mêmes, mais c'est tellement agréable de les voir tous ensemble en jouant ou en se
disputant...
Ils sont partis dimanche. Lundi c'est Cristian et sa mère, ils reviendront, peut-être, avant le départ pour l'Italie, en fin d'août. Ce n'est pas sûr, cela dépend de plusieurs choses.
Enfin, aujourd'hui c'est Martin-le-petit-fils qui nous quite pour Alba-Iulia, où il pasera quelques jours avant de son départ pour les Etats-Unis.

Toute la journée j'ai voulu dormir un peu car, le matin je me suis réveillée à 4h et je n'ai plus pu m'endormir, donc j'ai voulu dormir un peu pendant la journée, mais en vain: le linge mis dehors était menacé par la pluie, il devait être surveillé, des Français voulaient savoir si la pension où ils étaient faisait partie du Réseau
touristique OVR, Stelou, le chat voulait manger quelque chose mais rien n'était assez à son goût...Le pauvre il ne voit plus bien mais il reste assez sensible en ce qui concerne sa nouriture. Enfin, il a plu beaucoup et longtemps. J'étais inquète pour mes pots qui sont exposés à de potentiels grêles errantes.

Marți. Din această dimineață sîntem singuri. Mai întîi a plecat Elisa și ai săi. Celalți bunici au nevoie de prezența sa ori pur și simplu s-au gîndit că noi am fi obosiți. Într-adevăr, cu toată lumea în jurul nostru era greu să găsesim momente pentru noi înșine, dar  era atît de plăcut să-i vezi împreună jucîndu-se sau necăjindu-se...
Au plecat duminică. Luni au plecat Cristian și mama sa, ei vor reveni, poate, înainte de plecarea în Italia, la sfîrșitul lui august. Nu e nimic sigur, asta depinde de mai multe lucruri.
În sfîrșit, azi a plecat la Alba Iulia Martin-nepotul, va petrece acolo cîteva zile înainte de călătoria spre Statele Unite.

Toată ziua mi-am dorit să dorm un pic, m-am trezit la 4 și nu am mai adormit. Degeaba, nu am reușit: hainele puse afară la uscat erau amenințate de ploaie, trebuiau supravegheate, niște francezi doreau să știe dacă pensiunea în care stăteau face parte din Rețeaua turistică OVR, Stelou-motanul aștepta ceva la ușă, mîncare, m-am gîndit, dar nimic nu-i era pe plac. Săracul, nu mai vede bine, dar rămîne tot sensibil la mîncare, ca întotdeauna. În fine, a plouat mult și îndelung. Îmi făceam griji acuma pentru ghivecele cu flori pe care mi le-ar fi stricat o potențială grindină rătăcită. 
 (photos: 3,4-Dan Martin. Restul fotografii proprii))