Samedi. J'ai attendu ma "baba" menacée par la météo qui disait „neiges abondantes”. Il a fait beau temps, un peu de soleil et le soir un peu de pluie. Contente de ce point de vue! J'était fatiguée du tout car hier et avant hier nous avons préparé le salon pour le nettoyage de printemps, nous, c'est-à-dire Liviu aussi. C'est plus qu'une nouvelle, une surprise, je peux dire! Ensuite, un peintre de par ici, de Garda plus précisement, est arrivé et a peint les murs, c'était vendredi. Enfin, les enfants sont arrivés le soir et aujourd'hui, ils ont nettoyé les meubles et le plancher, la fenêtre et la porte et on a mis les meubles à leurs place. Il me reste de ranger la bibliothèque. Et...ils ont skié aussi. Aujourd'hui. Elisa et son papa. Sîmbătă. Am așteptat baba mea amenințată de meteo care prevedea „zăpadă abundentă”. A fost timp frumos, un pic de soare și seara un pic de ploaie. Mulțumită din acest punct de vedere! Eram obosită de tot, căci ieri și alaltăieri am pregătit salonul pentru curățenia de primăvară, noi, adică și Liviu. E ceva mai mult decît o noutate, o surpriză, aș putea spune! Apoi a venit un zugrav de pe aici, de la Garda mai precis și a văruit pereții, se întîmpla vineri. În fine, seara au sosit și copiii, iar azi ei au șters mobilele de praf, au lustruit podelele, au spălat fereastra și ușa, au pus totul la loc. Îmi rămîne să arajez bibloteca. Și...au schiat. Azi. Elisa și tatal ei. (Imagine de pe Internet- desigur)
Mercredi. Je ne sais pas comment le temps passe ainsi, me voilà au moment où je regarde derrière avec surprise en me disant qu'un 29 fevrier a passé sans écrire un mot de mes sentiments de ce jour-là, jour qui arrive une fois tous les quatre ans, aussi le jour du Mărțișor vient de passer sans raconter des histoires sur cette véritable fête qui m'inspirait à faire moi-même ces petites signes du printemps que j'envoyais à la famille et aux amis...Qu'est-ce que je suis en train de devenir?! Une petite baba sans aucune joie de vivre, aigrie et fade?!! Pourtant, je m'offre de temps en temps de petits plaisirs culinaires, de nouvelles recettes trouvée sur la page d'infos du jour. J'ai aimé ces crêpes à base de pommes de terre.
Miercuri. Nu Știu cum trece timpul astfel, iată-mă că privesc în urmă cu surpriză spunîndu-mi că a trecut un 29 februarie, fără să scriu un cuvînt despre mine în acea zi, zi care vine o dată la patru ani, sau Mărțișorul tocmai a trecut fără să povestesc ceva despre această adevărată sărbătoare care mă inspira să fac eu însămi mici simboluri ale primăverii pe care să le trimit familiei și prietenilor...Ce devin eu oare?!! O băbuță fără
nici o tragere de inimă acrită și fadă?!! Totuși, din cînd în cînd îmi ofer mici plăceri culinare, rețete noi, pe care le găsesc pe pagina de știri de fiecare zi. Chiar mi-au plăcut aceste clătite pe bază de cartofi. http://bucatarul.tv/clatite-subtiri-de-cartofi/
Le 9 fevrier 2015 Mardi. J'ai revu une autre version d'un des romans de Jane Austen, Mansfield Park. C'était dimanche. Je suis encore sous le charme. Quand j'ai lu le roman, je l'avais trouvé exceptionnel, malgré l'inconsecvence dans la patience avec laquelle l'écrivain s'était occupée de différentes parties du sujet, un peu superficiellement, hâtivement et insuffisement résolu le dénouement, par exemple. Les acteurs sont parfaits:Jonny Lee Miller, Frances O'Connor, mis en scène par Patricia Rozema. Jane Austen serait contente, je crois. Marți. Am revăzut încă o versiune a unuia dintre romanele lui Jane Austen, Mansfild Park (Familia de la Mansfield Park-titlul în română). Asta s-a întîmplat duminică. Sînt încă fermecată. Cînd am citit romanul, mi s-a părut excepțional, în ciuda inconsecvenței cu care scriitoarea s-a ocupat de diferite părți ale subiectului, un pic superficial, grăbit și insuficient rezolvat deznodămîntul, de exemplu. Actorii sînt perfecți:Jonny Lee Miller, Frances O' Connor, regizor Patricia Rozema. Jane Austen ar fi mulțumită.
