Girolles

Mardi encore. En voyageant vers Alba Iulia à travers Dealul Mare, je me demandais s’il y avait des girolles, c’était la saison, il faisait suffisement chaud et il avait plu assez, mais il n’y en avait pas. De retour, nous en avons trouvé. Les gens les vendaient devant la porte, mis dans un panier sur une chaise en guise de petite table. Que j’étais contente! Et qu’elles sont belles!

A la maison de la campagne, dans le cellier, sur une étagère y avait quelques pots de confiture: abricots et pêches. Nous en avons mangé au petit déjeuner, le reste je les ai pris, ma soeur m'a conseillé de laisser la place pour d'autres.

Tot marţi. Călătorind spre Alba Iulia, peste Dealul Mare, mă întrebam dacă nu găsim gălbiori, era sezonul lor, era destul de cald, plouase din belşug, dar nu erau. La întoarcere, în schimb, am găsit. Oamenii le vînd în faţa porţii, puse frumos într-un coşuleţ aşezat pe un taburet ca pe o măsuţă. Ce bine mi-a părut! Şi ce faini sînt!

Acasă, la ţară, în cămară, pe un raft erau cîteva borcane cu dulceaţă: piersici şi caise. Am mîncat la micul dejun, restul le-am luat cu mine. Soră-mea mi-a spus să las locul pentru cele din anul acesta.

  

Pentecôte

Le 10 juin 2014

Mardi. Samedi on s’est longuement préparé et on est partis pour Alba Iulia. Nous n’avons pas fait un projet précis, on s’est guidé d’après les idée qui passaient dans la tête...je dirais dans nos têtes, mais il s’agissait de ma soeur, qui voulait que j’aille à la maison faire une inspection de ce qui s’est passé pendant une orage dont nous avons entendu parler, c’était Liviu qui avait d’un coup l’idée de me faire un plaisir, aller à la maison ça devait me faire plaisir, non? Enfin, Martin a aussi accepté de sortir avec sa famille surtout qu'il y avait Pentecôte. J’étais un peu streéssé, car je ne savais pas si j’ai pris tout dont on

avait besoin pour un samedi-dimanche passés autrement, sans y avoir penser avant, mais c’était bien. Tout était en ordre à la maison.

Marţi. Sîmbătă, după îndelungă pregătire, am plecat la Alba Iulia. Nu ne făcusem un plan precis, am mers la întîmplare,

după capul soră-mi care voia să ajung pe acasă şi să văd ce s-a petrecut pe acolo, auzisem despre ceva furtună, după gîndul venit aşa, deodată, pe drum, al iubitului meu soţ care voia să mă ducă acasă, nu avea cum să nu-mi placă asta, nu? Dan-Martin a acceptat şi el propunerea

să-şi scoată familia la ţară de Rusalii. Totuşi eram un pic stresată, pentru această sîmbătă-duminică, petrecută altfel, fără să mă fi gîndit dinainte, (dar dacă nu am pus tot de ce aveam nevoie?), dar a fost bine. Totul era în ordine acasă.

   

Avant Pentecôte

Le 7 juin 2014

Les jours de pluie, on se lève ahuri, comme ceux qui ont bu, le soir, un verre de trop. Dans la maison il y a toujours des choses à faire, pas de problème, mais on voudrait sortir, c’est l’été. Où aller par des pluies torrentielles ?

Ces jours je me suis proposée de cueillir des laitues pour cuisiner quelque chose de léger. J’ai dû attendre que la pluie passe, j’ai mis des bottes en caoutchouc, dans le jardin on s’enfonce dans la terre molle. Finalement, j’ai fait une salade. Au ton. À toute sorte de ce que j’avais dans la maison. Pendant cela, je me suis occupée aussi de mon merveilleux sirop de sapin ( bouteilles à laver encore une fois, séparer les bourgeons...) Mettre le sirop dans les bouteilles, les coucher sous de couvertures, édredons, chals en laine, stériliser, ça veut dire transpirer de tous les pores, car il faut travailler vite. D’ailleurs on ne s’ennuie pas parce’qu’il pleut, au contraire, on a plein de choses à faire, même trop. J’ai deux chemises à broder, le gillet de Liviu a terminer, un tas de vetêments à repasser et pour changer, j’ai passé l’aspirateur, j’ai

levé le tapis du salon, bouger les meubles, laver le plancher. Les chambres suivent, dans la cuisine, un nouveau coup de peinture , mais le plancher n’est pas encore sec.

Dimanche c’est la Pentecôte, grande fête, je devrais cuisiner quelque chose plus de...fête. Un dessert aux fraises, peut-être. Je ne sais pas. Peut- être, nous partons quelque part.

În zilele cu ploaie, te scoli mahmur, ca cei care beau un pahar în plus. Prin casă sînt mereu lucruri de făcut, nu-i problemă, dar e vară, ar trebui să ieşi. Unde să te duci prin ploi torenţiale?

Zilele acestea mi-am propus să culeg nişte salată, să pregătesc ceva uşor. A trebuit să aştept să treacă ploaia, mi-am pus cizmele de cauciuc, în grădină noroiul este pînă-n gît. Într-un final am făcut salata. De ton. Cu de toate. Între timp, termin de făcut minunatul sirop de brad. Pusul în sticle şi aşezatul sub pături, perne, plapume, şaluri de lînă la „dunstulit” îmi scoate toate transpiraţiile posibile, trebuie lucrat repede. Dealtfel nu mă plictisesc pentru că plouă, chiar am prea multe de făcut. Am două cămăşi de brodat, vesta lui Liviu de terminat, un vagon de haine de călcat. Am făcut curat printre picături, deocamdată în salon. Am aspirat covorul, l-am ridicat, am tras mobila, am şters pe jos. Urmează dormitoarele, ce să spun de bucătărie unde am de văruit din nou, tavanul nu s-a uscat încă.

Duminică sînt Rusaliile, ar trebui să pregătesc ceva mai de...sărbătoare. Un dulce cu căpşuni poate. Nu ştiu. Poate plecăm de acasă...