Fermeture éclair

Le 26 novembre 2013

Mardi. Longue journée d’attente: les ouvriers de la ville devaient venir pour remplir le trou si joliment creusé par des gens du village, mais ils viendront demain entre 8h et 9h. Espérons que les affaires ne clochent pas trop longtemps. Ils doivent y mettre un truc rond en béton avec un couvercle qui s’ouvre comme une petite porte.

Hier, je me suis décidé de finir un travail commencé à Arieşeni, où je n’ai pas trouvé la fermeture éclair, ma soeur a complètement oublié et j’ai appellé la filleule de maman, Marieta qui m’a acheté le précieux objet. Aujourd’hui, je vais utiliser ma couverture avec sa taie correctement fermée.

Marţi. Lungă zi de aşteptare: muncitori din oraş trebuia să sosească ca să umple groapa săpată aşa de frumos de cei din sat, dar vor veni abia mîine între 8 şi 9. Să sperăm că nu vom auzi scîrţ-scarţi pînă marţi prea mult timp. Trebuie să pună în groapă un inel de fîntînă din beton pe care au turnat un capac ce se deschide ca o uşiţă.

Ieri, m-am gîndit să termin un lucru început cam de vreo doi ani la Arieşeni, unde nu am găsit fermoar şi de care sor-mea a uitat complet, aşa se face că am sunat-o pe o fină de-a mamei, Marieta, care era în oraş la cumpărături, ea mi-a cumpărat preţiosul obiect. Azi, mă voi culca cu faţă de plapumă ce se închide corect.

  

Seule

Le 25 novembre 2013

Lundi. Je suis en train de lire un roman français écrit par une femme, Annie Sanerot-Degroote avec une préface de Jeanne Bourin, c’est un livre très alerte, dont l’action se passe environ les années 1850, dans une région qu’on appelle les Flandres françaises, dont je ne sais pas beaucoup de choses.

J’ai rencontré des gens de cette région qui devaient me dire comment se prononce leurs noms ou prénoms: Degroote, Berteloot, Orpha, Quentin et autres.

Je l’ai commencé il y a deux jours, mais je n’ai pas  trop avancé avec le bavardage de ma soeur et moi, mais depuis hier, je suis seule et sans la tv qui marchais sans arrêt.

Luni. Tocmai citesc un roman franţuzesc, scris de o femeie, Annie Sanerot-Degroote, cu o prefaţă de Jeanne Bourin, o carte foarte alertă, a cărei acţiune se petrece în jurul anilor 1850, într-o regiune ce se cheamă Flandra franceză, despre care nu ştiu prea multe.

Am întîlnit oameni care veneau din această regiune care trebuia să-mi spună cum se pronunţă numele sau prenumele lor: Degroote, Berteloot, Orpha, Quentin şi altele.

Am început-o acum vreo două zile dar nu am avansat prea mult cu vorbăria soră-mi şi a mea, dar de ieri sînt singură şi fără tv, care mergea fără oprire.

  

Lena

Le 23 novembre 2013

Samedi. Nous avons passé cette journée en travaillant dans la maison et en recevant des visites, surtout pour les affaires de l’agriculture, mais d’autres aussi: nous sommes toujours emerveillées d’écouter les dernières créations de Lena, la poétesse folclorique du village.

Ma soeur se prépare pour le départ. Je restai, car il y a encore des choses à finir en ce qui concerne l’installation d’eau-premier épisode.

Sîmbătă.Am petrecut această zi lucrînd prin casă şi primind vizite, mai ales vizite de afaceri pe teme de agricultură, dar şi altele: de exemplu sîntem mereu uimite cînd o ascultăm pe Lena, poeta folclorică a satului.

Sora mea se pregăteşte de plecare. Eu voi rămîne, trebuie să termin acest prim episod al  instalaţiei de apă.