Le 25 août 2013
Dimanche. Monica nous a appelé pendant la matinée pour
nous dire qu’ils sont chez eux, depuis 3 heures du matin. Que c’est bien d’entendre
de bonnes nouvelles comme ça!
Pendant le voyage de Dan-Martin jusqu’à Alba-Iulia, Elisa
a eu mal. Une fois. Ça arrive parfois.
Je n’ai pas eu le temps de penser trop à eux parce que j’ai
été au Centre, faire des achats. Demain,je dois préparer les airelles et autres
conserves, peut-être.
Luminiţa est venue voir comment je suis, maintenant que
la maison est vide et nous avons parlé un peu de nous et de nos vieux voisins.
Vieux et seuls, c’est-à-dire sans leurs chers enfants, maintenant habitants des
villes plus ou mois éloignées. Elle est un de ces enfants partis. Eh bien, si là-bas
leur vie est bonne, moi, je suis contente.
Duminică. Monica ne-a sunat ca să ne spună că sînt acasă
la ei de la ora 3 dimineaţa.Ce bine e să auzi veşti bune ca asta!
În timpul călătoriei lui Dan-Martin pînă la Alba- Iulia,
Elisei i-a fost rău doar o singură dată. Se mai întîmplă uneori...
Nu prea am avut timp să mă gîndesc la ei, am fost prin
Centru la cumpărături. Mîine trebuie să pregătesc merişoarele şi alte conserve,
poate.
Luminiţa a venit să vadă cum sînt, acum că am rămas cu
casa goală şi am vorbit puţin amîndouă despre noi, despre bătrînii noştri vecini.
Bătrîni şi singuri, adică fară scumpii lor copii, locuitori deacuma ai unor
oraşe mai mult sau mai puţin îndepărtate. Ea este unul dintre aceşti copii
plecaţi.
Eh, bine, eu una sînt mulţumită dacă pe acolo pe unde or
fi ei, le merge bine şi-s împliniţi.
