joi, 18 octombrie 2012

Quelle journée!!!


Le 18 octobre 2012

Jeudi. Une journée pleine d’évenements, de bonnes et de tristes nouvelles. D’abord, le matin, j’ai couru à la Poste pour envoyer une lettre à Saujon.
Ensuite, après mon programme du matin, petit déjeuner et autres je suis entrée sur facebook voir les nouvelles, j’ai posté la poésie de Lici accompagnée d’une photo à moi, et, pendant que je cueillais les likes” pour la photo et Lici pour la poésie, j’ai reçu la mauvaise nouvelle, la mort d’une personnalité de culture roumaine actuelle, suite à un accident stupide et l’habituel déjà mal-practice” dans un hôpital de Bucarest. Il s’agit de Dan Puric. Liviu est rentré pendant une petite fênetre” me dire de transmettre son admiration pour la poésie de Lici.
Pendant la première heure de l’après-midi j’ai lu un message de Florenville. L’an prochain, au mois de juillet nous aurons des hôtes, une chorale et d’autres personnes, environs 41, pour quelques jours. Dès ce moment, je dois me mettre au travail: répondre à la lettre, contacter les amis, s’organiser...Ensuite un appel de mon amie Aurica Mare, une des princesses, ensuite un autre de Florenville et puis une longue conversation téléphonique avec ma soeur.

Joi. O zi plină de evenimente des ştiri bune sau rele. Dimineaţă, am dat o fugă pînă la poştă să trimit o scrisoare la Saujon.
Apoi, după programul meu de dimineaţă, mic dejun, chestii, am intrat pe facebook, să aflu noutăţile, am postat poezia lui Lici, însoţită de o fotografie de-a mea şi, în timp ce eu culegeam cele cîteva „like-uri” pentru fotografie iar Lici pentru poezie, am primit vestea cea rea, azi a murit un mare om de cultură, în urma unui accident de muncă şi ca urmare a unui „mal- practice” la un spital din Bucureşti. Este vorba despre actorul şi regizorul Dan Puric. Liviu a dat fuga în timpul une ferestre ca să-mi spună să-i transmit Feliciei admiraţia lui pentru poezie.
În timpul primei ore a după-amiezii am citit un mesaj de la Florenville. Anul viitor, în iulie, vom avea oaspeţi, un cor şi alte persoane, cam 41, pentru cîteva zile. Din acest moment, trebuie să mă apuc de treabă: răspuns la scrisoare, anunţat lumea, o întălnire pentru avedea ce facem, cum ne organizăm, ce să le scriu...Apoi, un apel de la prietena mea Aurica Mare, una dintre prinţese, apoi un alt apel de la Florenville şi apoi o lungă conversaţie cu sor-mea.

   
   


miercuri, 17 octombrie 2012

En automne on compte...


Le 17 octobre 2012

Mercredi. C’est beau l’automne! On a envie de prendre des photos pour immortaliser les belles couleurs des feuilles qui tombent, des fruits qui restent encore dans les arbres, des oiseaux qui ont le courage d’affronter l’hiver qui va venir. Les poètes nous gâtent avec de beaux vers. Voici une excellente poésie que l’une des princesses, m’a envoyée il y a quelques jours. Ma traduction:

Felicia Gicovan

EN AUTOMNE ON COMPTE ...
En automne on compte les petits,
coings, les agneaux, les regards.
En automne on compte les rêves
prunes, raisins, et les amours
Compte en sautant les autres, mon cher,
Les amours, compte-les  en sautant  les autres
regarde profondément en toi-même
et, quand tu comptes tes amours,
compte un seul: moi!

En automne on compte l'argent,
Les amis et les déceptions,
Les péchés, des moutons, des feuilles,
les couleurs, les arbres et les lèvres.

Tu comptes en sautant, tes amours, mon cher,
regarde profondément en toi-même
et, quand tu comptes tes amours,
compte un seul: moi!

Miercuri. Frumoasă este toamna! Ai dori să fotografiezi totul pentru a imortaliza culorile frunzelor ce cad, a fructelor uitate în pomi, a păsărilor ce au curajul să înfrunte iarna care se apropie. Poeţii ne răsfaţă cu minunate versuri. Iată o excelentă poezie pe care mi-a trimis-o una dintre prinţese, acum cîteva zile. Şi traducerea mea.

Felicia Gicovan

TOAMNA SE NUMĂRĂ...
Toamna se numără bobocii
gutuile,mieii,privirile
Toamna se numără visele
prunele,strugurii ,iubirile
Tu numără pe sărite ,iubite,
priveşte adânc în tine 
şi, când numeri iubirile ,
numără-mă numai pe mine!


Toamna se numără banii,
prietenii şi amăgirile,
păcatele,oile ,frunzele,
culorile,pomii şi buzele. 

tu numără pe sărite ,iubite,
priveşte adânc în tine, 
şi, când numeri iubirile,
numără-mă numai pe mine!



marți, 16 octombrie 2012

Excuses


Le 16 octobre 2012

Mardi. Mon téléphone fixe a été indisponible de temps en temps à cause de l’électricité, mes amis de France et de Belgique ne m’ont pas trouvé, je promets d’être plus attentive pour que mon téléphone fixe soit toujours chargé...Ce soir une amie de Saujon (Charente Maritime) m’a applelé et m’a dit qu’en août et septembre je n’ai pas répondu à ses applels...Ah!
Lyliane m’a cherché dimanche toujours sans résultat. Milles excuses!

Marţi. Telefonul meu fix a fost indisponibil din cînd în cînd din cauza electricităţii, nu am avut grijă să-l încarc la timp, promit să fiu mai atentă din acest punct de vedere...Astă seară chiar m-a sunat o prietenă din Saujon(Charente Maritime) şi mi-a spus că în august şi septembrie nu m-a găsit la telefon...Ah!
Lyliane m-a sunat duminică, tot fără rezultat. Mii de scuze!

   

luni, 15 octombrie 2012

Pluie d'automne


Le 15 octobre 2012

Lundi. Il pleut, seulement quelques heures de beau temps et il pleut de nouveau. Très bien, on en a besoin.
Je suis en train de lire Georges Coulonges, L’été du grand bonheur et je cuisine seulement pour avoir de quoi mettre sur la table.
Je pense mettre définitivement à l’abri mes géraniums, c’est trop de travail de les sortir chaque matin.

Luni. Plouă, doar cîteva ore de timp însorit şi plouă din nou. Foarte bine, apa este mai mult decît necesară. Eu citesc Georges Coulonges, Vara marii fericiri, nu-mi bat capul să găsesc o traducere mai artistică, destul că este o carte franţuzească cu o acţiune ce se petrece în preajma izbucnirii celui de al doilea război mondial.
Gătesc exact cît să am ce pune pe masă.
Mă gîndesc să-mi pun la adăpost de-a binelea muşcatele, este prea mult de lucru să le scot în fiecare dimineaţă.

        

La photo promise



(photo:Liviu)

duminică, 14 octombrie 2012

Journée grisâtre


Le 14 octobre 2012

Dimanche. Vraiment le mariage d’hier et d’aujourd’hui, parce que le gens se sont amusés jusqu’aujourd’hui, après-midi comme un vrai mariage du Pays des Motzi, c’était réussi, il y avait beaucoup de monde, enfin...
Peut-être je trouverai une photo des deux mariés aussi.
Autrement, j’ai passé une journée grisâtre, c’est vrai, il a plu.

Duminică. Într-adevăr, nunta de ieri, dar şi de azi, pentru că oamenii s-au amuzat pînă azi după-masă, ca la o adevărată nuntă din Ţara Moţilor, a fost reuşită, cu multă lume, în fine...
Poate voi găsi şi o fotografie a celor doi miri, pe undeva.
Altfel, am petrecut o zi aşa, mai cenuşie, a şi plouat, într-adevăr.

        

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Mariage avec des surprises


Le 13 octobre 2012

Samedi. Le temps ne m’a pas permis la promenade désirée. Il pleuvait pendant la matinée et aussi pendant la nuit, donc même si l’après-midi la pluie s’est arrêtée la nature est encore trop humide.
En plus Liviu est à Cobleş, à un mariage qui n’était pas dans ses vues. Pour le film, ils ont trouvé une autre équipe, à Cîmpeni, mais la mère et la soeur du marié ont demandé à Liviu qui le fasse . Il n’a pas pris au sérieux cette démande, mais elles ont insisté tellement qu’il ne savait plus refuser...En plus, une télévision de Bucarest, Kanal D, est présente pour  faire une emission „Mariage avec des surprises”, finalement il y a plus de caméramans que d’habitude...La famille a payé une fortune pour que les mariés aillent à l’église dans une longue voiture blanche qui est arrivée de Cluj, mais la promenade dans cette bagnole a eu lieu le soir, il faisait déjà noir. Et cela parce que les temoignes sont des personnes qui se donnent importance en arrivant en retard, se laissant attendus, pas 15 minutes une demi heure, mais deux trois heures.
Moi, j’aimerais que ces deux jeunes mariés organisent mieux leur vie que leur mariage.

Sîmbătă. Timpul nu mi-a permis plimbarea dorită, a plouat în timpul nopţii şi dimineaţă, şi chiar dacă după-amiază ploaia s-a oprit drumul era prea ud ca să te plimbi.
În plus, Liviu este la o nuntă la Cobleş, o nuntă pe care nu o avusese în vedere. Tinerii angajaseră  echipă de la Cîmpeni să filmeze, dar mama şi sora mirelui îl voiau pe Liviu care nu le-a luat în serios cererea, dar atît au insistat ca el să facă un film paralel încît nu a mai putut refuza...Şi încă ceva: o televiziuene de la Bucureşti, kanal D,  este prezentă pentru a face o emisiune „Nuntă cu surprize”, pînă la urmă e o nuntă cu mai mulţi cameramani decît alaiul propriu-zis...Şi asta nu e tot, familia a plătit o mică avere pentru ca mirii să meargă la biserică într-o maşină albă, o limuzină, adusă tocmai de la Cluj,  numai că au ajuns la Centru tîrziu, pe întuneric aşa că nu au obţinut chiar efectul scontat, asta din cauza naşilor, oameni importanţi care adoră să fie aşteptaţi si nu aşa un sfert de oră, o jumătate ci două-trei ore. Eh, ce să zic, sper ca tinerii ăştia să-şi organizeze viaţa mai bine decît au făcut-o cu propria lor nuntă. (photos: Liviu)