Notre petite fille

Le 18 juin 2011

Samedi. Je n’ai pas dormi pendant cette nuit. Mais pas du tout.

Nous sommes partis pour Alba Iulia après avoir cueilli un seau de griottes pour la liqueur et pour la confiture.

On s’est arrêté à Alba Iulia pour aller visiter notre petite fille et sa mère, avant on leur a acheté quelque chose.

Boni et sa copine, on les a rencontrés en route. Martin, notre petit fils était à la maison.

Sîmbătă. N-am dormit în noaptea aceasta. Dar deloc.

Am plecat la Alba Iulia după ce am cules o găleată de vişine pentru ca să fac vişinată şi dulceaţă.. Ne-am oprit la maternitate, înainte am cumpărat cîte ceva pentru micuţă şi pentru mămică.

Pe Boni şi pe prietena sa, i-am întîlnit pe drum. Martin, nepotul nostru era acasă, ne aştepta.

    

      

Journée mémorable

Toujours le 17 juin 2011

Vendredi toujours. Journée mémorable. Pendant le repas qu’on avait pris ensemble au Restaurant Victoria, notre fils nous a annoncé la naissance de la première petite fille de notre famille.

Plus tard, dans la soirée, nous sommes appelés de nouveau. Nos Américains sont arrivés à la maison et ils voulaient savoir comment entrer dans la cour et ensuite, dans la maison. Quelle journée!!!

Tot vineri. Zi memorabilă. În timpul mesei pe care am luat-o cu toţii la restaurantul Victoria, fiul nostru ne-a sunat ca să ne anunţe naşterea primei noastre nepoate.

Ceva mai tîrziu, sîntem apelaţi de americanii noştri care tocmai au ajuns acasă, la Arieşeni, să ne întrebe cum să intre în curte şi apoi în casă. Ce zi!!!

      

Camarades de lycée

Le 17 juin 2011, encore

Vendredi. Aujourd’hui,  pour moi, il y a eu plein d’événements: tout d’abord, à 11h, on s’est réuni dans la cour de l'école très contents de se revoir. Ensuite la cloche a sonné et nous sommes entrés dans une salle de notre ancienne école.

Madame Doïna Retegan, notre ancien prof d’histoire, a fait l’appel. Chacun a raconté ce qu’il y a eu d’important dans sa vie, depuis la réunion précédente, ceux qui avaient des informations sur les copains absents nous racontaient ce qu’ils savaient sur eux, nous remettaient le bonjur si c’était le cas. C’était très agréable de se retrouver dans une situation fort semblable à celle de nos jours de la plus belle jeunesse.

Azi, pentru mine, au avut loc mai multe evenimente importante: mai întîi, la ora 11^oo, m-am întîlnit în curtea şcolii cu foştii colegi de liceu, bucuroşi să ne revedem. Apoi, a sunat clopoţelul şi am intrat într-o sală din vechea noastră şcoală.

Doamna Doina Retegan, fosta noastră profesoară de istorie şi diriginta uneia dintre cele trei clase, a strigat catalogul. Fiecare a spus ce s-a mai petrecut în viaţa sa de la ultima întîlnire şi pînă în prezent, cei care aveau informaţii despre colegii absenţi ne spuneau ceea ce ştiau, ne transmiteau salutări dacă era cazul. Era foarte plăcut să ne regăsim într-o situaţie, foarte asemănătoare cu ceea ce era odinioară, în zilele celei mai frumoase vîrste.(photo de groupe, les dernières deux: Liviu)