marți, 1 martie 2011

Beaucoup de travail

Le 28 fevrier 2011

Lundi. Un mois encore a passé. Je ne sais pas comment se fait qu’on est tellement occupé aujourd’hui.
Tricoter, c’est du repos, c’est du luxe. Et j’aurais d’autres choses à faire en dehors du ménage, mais dès que j’ai un peu de temps, je tricote. Je ne peux pas m’arrêter car j’ai plusieurs projets, et, en plus j’ai repris cette activité si difficilement et, je dirais, si doulouresement...
Luni. Încă o lună a trecut. Nu ştiu cum se face că sîntem atît de ocupaţi azi, ne-au rămas restanţe de zilele trecute!
A tricota este , odihnă, lux. Şi, aş avea atîtea alte lucruri de făcut în afară de treburile casei, dar îndată ce am o clipă liberă, tricotez. Nu pot să mă opresc pentru că mai am atîtea proiecte, şi, în plus am reluat atît de greu şi, aş zice, atît de dureros, această activitate...







luni, 28 februarie 2011

Foire aux “mărţişors”

Le 27 fevrier 2011

Dimanche. Quel va-et-vient dans notre maison! Jusque assez tard, quand Liviu était au Centre se détendre.
Mon courrier pour les amis attend encore un peu, je n’ai pas eu des “mărţişors” si je ne suis pas allée à la ville. Mais, j’ai le temps encore jusqu’au 15 mars. Vraiment j’aurais été très fière si je les envoyaient en fevrier.
J’aurais aimé que je sois au Musée du paysan ce week-end, j’aurai, peut-être, l’occasion d’y aller un jour de nouveau. J’y ai vu la plus intéressante foire du “mărţişor”.
Duminică. Ce mai du-te-vino la noi în casă în această zi! Pînă seara, pe cînd Liviu era deja în Centru ca să se destindă, s-a şi întors foarte...relaxat.
Corespondenţa mea cu mărţişoare pentru prieteni mai trebuie să aştepte, dacă nu m-am dus la oraş. Dar, timpul nu este încă pierdut, în prima jumătate a lunii e frumos să te gîndeşti la cei dragi. Eram prea mulţumită s-o fi putut face în februarie.
Mi-ar fi plăcut să fiu la Muzeul ţăranului, în acest week-end, îmi tot doresc acest lucru de ceva timp, de cînd am văzut aici, cel mai fain tîrg al mărţişorului.

sâmbătă, 26 februarie 2011

Neige

Cette semaine il a neigé un peu en commençant avec le mercredi. Aujourd’hui il s’est arrêté. Tout le monde adu se lever plus tôt, pour faire des sentiers ou pour ouvrir un chemin pour la voiture.
D’abord, le voisin en face, il a fait des aller-retours avec la voiture pour tasser la neige. Comme ça il avait moins à travailler avec les bras et tout allait plus vite, il se disait, mais dès qu’il a fini, a rangé la voiture tout content de son invention, voilà que la neige qui était sur le toit est tombée juste sur son allée bien plate. Cette fois il devait prendre la pelle.
Plus tard, pendant une “fenêtre” dans le programme scolaire, le tour de liviu pour prendre la pelle.



În această săptămînă, a nins iar, începînd de miercuri. Azi, s-a oprit. Toată lumea a trebuit să se trezească mai devreme, să-şi facă potecă sau drum pentru maşină.
Vecinul din faţă a deschis larg poarta, a urcat la volan şi a tasat zăpada. Apoi, mulţumit de ingeniozitatea sa, a parcat maşina şi a închis poarta. În acel moment zăpada de pe casă a căzut drept în aleea netezită. A trebuit să ia lopata, bineîţeles.
Mai tîrziu, Liviu a venit în grabă şi a pus mîna pe lopată în timpul unei “ferestre” din orarul şcolar.