marți, 18 ianuarie 2011

Perce-neige en janvier?

Lundi. Je crois que dans les endroits ensoleillés les perce-neige ont fleuri, tant l’air est printanier. La météo disait que vers la fin de cette semaine il va faire plus froid et il va neiger, ce qui est vraiment difficilement à croire.
Nous avons fait une petite promenade, on s’est arrêté et on a fait demi tour parce que j’avais un rendez-vous pour une heure de français, mais l’enfant n’est pas venu, il a oublié. Alors, on a continué.

Luni. Cred că în locurile mai însorite ghioceii au început să-nflorească, atît de primăvăratică este vremea. Cei de la meteo anunţau că spre sfîrşitul săptămînii se va răci şi chiar va ninge, ceea ce este greu de crezut.
Am făcut o mică plimbare, ne-am oprit şi ne-am întors pentru că aveam o întîlnire pentru o oră de franceză, dar copilul n-a venit, a uitat. Am continuat plimbarea.

duminică, 16 ianuarie 2011

L'an dernier...

Le 16 janvier 2011


Dimanche. Une journée printanière avec du soleil, temps assez chaud, même trop chaud pour cette période.
L’an dernier le temps était le même le 16 janvier, je faisais de longues promenades, j’ai visité les femmes Petruse.

Duminică.O zi aproape primăvăratică, însorită şi călduţă. Timpul este chiar prea cald pentru această perioadă.
Anul trecut, pe vremea aceasta, timpul era cam la fel, în 16 ianuarie făcusem o lungă plimbare pînă la doamnele Petruse.(photo: Cătălin Belei)


Mihai Eminescu

l'étoile



Eminescu.jpg

A l'étoile qu'on aperçoit 
Il y a un si long chemin 
Que la lumière traversa 
Par les millénaires sans fin. 

Peut-être est-elle éteinte dans 
L'immensité des lointains bleus 
Mais c'est à peine maintenant 
Qu'elle reluit dans nos yeux.

Les traits de 1'astre mort là-bas 
Montent au ciel lentement; 
Elle était sans qu'elle fût là, 
Quand on la voit elle est néant.

Ainsi quand notre amour divin 
Périt dans la profonde nuit, 
L'éclat de notre feu éteint 
Persiste encore, nous poursuit. 


(Traduction Maria Cucunoiu) 

La steaua 


La steaua care-a răsărit 
E-o cale-atât de lungă, 
Că mii de ani i-au trebuit 
Luminii să ne-ajungă.



Poate de mult s-a stins în drum 
În depărtari albastre, 
Iar raza ei abia acum 
Luci vederii noastre.



Icoana stelei ce-a murit 
Încet pe cer se suie;
 
Era pe cînd nu s-a zărit, 
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel cînd al nostru dor 
Pieri în noapte-adîncă, 
Lumina stinsului amor 
Ne urmăreşte încă.


(1886, 1 decembrie)



sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Ça va

Le 14 janvier 2011

Vendredi. Les jours sont peut-être plus longs, mais on ne ressent pas cette chose, à cause du ciel couvert, brouillard, humidité. On sort à peine un quart d’heure et on rentre sans beaucoup de satisfaction...
Autrement, ça va.


Vineri. Poate că zilele încep să se lungească deja, dar nu prea se resimte acest lucru : cer întunecat, ceaţă, umiditate. Abia poţi să ieşi pentru un sfert de oră că te şi întorci nemulţumit...
Altfel, totul este bine. 

vineri, 14 ianuarie 2011

Ennuis

Le 13 janvier 2011

Jeudi. J’ai perdu la page d’aujourd’hui. Quel ennui! En tout cas c’était une journée pleine d’ennuis, j’étais en convalescence pour ainsi dire. Le temps misérable, pluie, neige, verglas ne permet pas sortir...
Quelques visites ne changent pas l’atmosphère, hier Sophie qui cherchait un modèle de broderie en point de croix, aujourd’hui, Ana qui a passé dire bonjour.
J’ai commencé un petit travail tricoté, mais je n’en ai pas grande envie...

Joi.Mi-am pierdut pagina de azi. Ce plictiseală!
În orice caz, a fost o zi plicticoasă, eram în convalescenţă, ca să zic aşa. Timpul mizerabil nu permitea să ieşi din casă: ploaie, zăpadă, polei...
Ceva vizite n-au schimbat prea multe, ieri Sofica era în căutare de un model de broderie în cruciuliţe, azi Ana a trecut să vadă ce mai fac.
Am început un lucruşor tricotat, dar nu prea am chef de lucru... 

miercuri, 12 ianuarie 2011

Une fois par an...

Le 12 janvier 2011

Mercredi. J’ai dit « à mercredi », mais à la rencontre du dispensaire, pas à mon journal, mais me voilà en l’écrivant à peine aujourd’hui.
Hier, mardi, j’ai trouvé que c’est le moment de faire beaucoup de travail : j’ai fini mes travaux tricotés, le les ai lavés, mis dehors. J’ai nettoyé notre chambre : la poussière, les toiles d’araignée...L’ai fait une lessive et j’avais encore la barre à rideau. Je suis montée sur un tabouret, j’ai nettoyé la moitié, pour l’autre moitié j’ai mis le tabouret de l’autre côté et je suis tombée...Je m’arrange toujours de tomber un ou deux fois par an, parce que me cois jeune fille...Maintenant j’ai mal partout ! Mon épaule n’a pas été touché...Et, tout en pensant que c’est bien mardi...Quelle bêtise ! Un jour je vais me tuer !

Miercuri. Am zis eu » pe miercuri », dar nu jurnalului meu şi totuşi...
Ieri, marţi, m-am lansat în tot felul de treburi, de pare că eram tînără : am terminat nişte lucruri tricotate, le-am spălat, le-am pus afară la uscat, am făcut curat în cameră, după ce am facut ordine în cutia cu gheme, am spălat haine, am măturat pînzele de păianjen, am şters praful. Mai aveam galeria perdelei, care e o bară de metal : am urcat pe un taburet, am şters cu un burete ud şi apoi cu cîrpă uscată, că aşa sînt eu, meticuloasă.Ce să spun ! Am urcat cu toate kilogramele mele, pe un taburet, cînd sînt mai...raţională îmi fac un fel de scăriţă, cu un scăunel şi cu un taburet, acuma nuuuu, am curăţat galeria pînă la jumătate, am mutat taburetul mai încolo şi am căzut, dar am căzuuuut! Mi-am făcut rost de alte dureri. Aşa sînt eu, cad o dată sau de două ori pe an, dar ca lumea !!! Noroc că nu m-am lovit la umăr !!! Am acuma dureri peste tot...Era marţi şi mă gîndeam să nu încep alt lucru...Ce prostie !!! Am să mă omor într-o zi !!!


Soleil, brouillard...

Le 10 janvier 2011

Lundi. C’est un jour qui a commencé, après longtemps, avec du soleil, mais qui a finit avec du brouillard. Enfin, j’ai tricoté, j’ai fait queque chose à manger et vers le soir je suis sorti un peu, mais sans plaisir, à cause du temps. J’aurais dû passer au dispensaire, prendre les ordonnances, mais je savais que mon assistente travaillera demain et elles ont changeé...Jenica va travailler à peine mercredi, donc, à bientôt.

Luni. E o zi ce, după ceva vreme, a început cu soare, dar care s-a sfîşit cu ceaţă. În fine, am tricotat, am pregătit ceva de mîncare şi, spre seară, am ieşit un pic, dar fără plăcere, din cauza timpului...Am ratat pe asistenta care-mi scrie reţetele, ştiam că e de serviciu mîine, dar m-am înşelat, s-au schimbat turele. O voi căuta abia miercuri. Pe miercuri dară !