Campion volei 2009

23 martie 2009

Luni. Toată săptămîna a nins, zilele babelor s-au prelungit. Liviu are campionat de volei, bucurie mare în sală, la sfîşitul meciurilor, comentarii, drame…

Fetele dintr-a VII-a care se credeau bune, au fost eliminate chiar de la început, cînd au jucat cu băieţii din clasa lor. Aceasta a fost “marea dramă” a acestui campionat. În schimb, cele dintr-a IX-a, care habar nu au de volei, probabil vor fi învinse de toţi, chiar şi de cei dintr-a V-a, sînt în continuare prezente…Nu e bun regulamentul, zic eu…

Nu pot să fac abstracţie de acest campionat pentru că sala este chiar în spatele casei mele şi aud vrînd-nevrînd ce se întîmplă, particip la bucuria copiilor care înving şi-mi imaginez drama învinşilor…

Campionatul acesta există de multă vreme şi mereu aşa s-au petrecut lucrurile…

Premiile au fost întotdeauna simbolice, pe copii nici nu prea îi impresionează, pe cei din zilele noastre, pentru care se găsesc mereu sponsori pentru orice activitate, dar, pe vremuri, echipa campioană avea dreptul să ţină în clasă, timp de un an, la loc de cinste o placă pirogravată cu cuvintele Campion- volei şi asta era cu adevărat foarte rîvnită…

( foto: Nicoleta Chira )

Casnice

22 martie 2009

Duminică. Sînt o păcătoasă: după ce că nu merg la biserică decît arareori, mai am şi spor la lucru duminica, mai abitir ca în celelalte zile…Nu am făcut demîncare, nu! Asta am făcut ieri, dar nu ştiu cum, fără măcar să-mi planific, mi-am luat aşa un avînt: am spălat nişte ghivece de flori, am pus pămînt, am scos bulbii de dalii din cămară, i-am pus în apă: erau tare deshidrataţi, n-am mai facut acest lucru pînă acuma, dar am auzit că e mai bine aşa, că ar încolţi mai repede şi urmează să-i pun în pămînt, în ghivece, probabil luni,. Nici asta nu am mai făcut pînă acuma, dar mi-am propus-o de mai demult, pentru că nu aş vrea să le pierd, le am de la tata şi în ultimii ani cele roşii nu prea au mai apucat să înflorească, le-am semănat tîrziu şi mai la umbră…Acuma le voi replanta afară la vremea potrivită, pe la sfîrşitul lui aprilie poate…Sper ca planurile mele să dea roade!

Ieri am pregătit nişte supă de pui, cu paste şi fasole frecată, pe care Liviu o poate mînca fie cu cîrnaţi fie… fără, cu castraveţi în saramură iar carnea din supă o s-o pregătesc cu orez şi salată verde…Oricum, mîncare am, doar un desert ar mai lipsi, dar mai bine lipsă, ca să nu ne îngrăşăm! Eu nu prea sînt amatoare de carne…

Babe întîrziate

19 martie 2009

Joi. De obicei, aici, în Apuseni, zilele babelor sînt la sfîrşitul lunii martie, nu la început deşi, calendaristic vorbind, mă gîndesc la ele de mărţişor. Cînd însă, la vremea aceasta, puţin după jumătatea lunii, sau chiar la sfîrşit de martie-început de aprilie vin nişte zile binecuvîntate cu toate capriciile: vîrtejuri de ninsoare, vînt şi soare în acelaşi interval, ploi cu lapoviţă, temperaturi positive ziua şi negative noaptea, atunci chiar îmi amintesc de baba Dochia şi de ale sale nouă cojoace…Aici, nici măcar nu se cunoştea mărţişorul în anii ’70, cînd Prinţesa Vişina a picat din cer în aceşti munţi. Oamenii vorbeau mereu despre vară şi iarnă, doar şcolarii ştiau cîte ceva despre celelalte anotimpuri, dar era greu pentru ei să înveţe care sînt lunile fiecăruia, devreme ce în viaţa de fiecare zi, nimeni nu avea astfel de preocupări. Timpul curgea pentru fiecare cu aproximaţii importante, dacă numai cei mai răsăriţi puteau, eventual, să-ţi spună că s-au născut în postul Paştilor ori pe vremea dusului gunoiului, într-o zi de joi. Pentru oricine, în timpul iernii, un petic de pămînt pe care s-a topit zăpada, era o minunăţie care stîrnea exclamaţii de uimire: “ Uite vara!!! ”. Cînd soarele, îi scotea din casă pe cei mici, dezbrăcaţi şi desculţi întotdeauna o mamă, mult prea ocupată sau o bunică îngrijorată le striga să calce doar acolo unde este vară. Viaţa-şi urma cursul dominată de două culori: verde şi alb; vara şi iarna. De aceea poate, oamenii simţeau nevoia de culoare, iar femeile, mai ales, se îmbrăcau foarte colorat, chiar şi la vîrste înaintate, nu ca “la ţară”, unde după 40-50 de ani, ele se îmbracă din ce în ce mai sobru…