marți, 2 august 2016

Grands-parents

Le 2 août 2016

Mardi. Aujourd'hui, un voyage en force:aller-retour. C'est un peu trop, peut-être, mais il a été fait: les voilà. Photo: Dan-Martin

Marți. Azi, o călătorie în forță:dus-întors. Un pic prea mult, poate, dar s-a făcut. Iată-i. 




  



Août

Le 1-er août 2016

Lundi. Ce mois commence bien, le 1-er c'est lundi, pourtant il y a des raisons de tristesse: la reine Anne de Roumanie nous a quité pour toujours. 92 ans. Qu'elle repose en paix!

A Alba Iulia, nous passons des moments de préparatifs, courses, repas en ville avec Martin-le-petit-fils avant le départ pour Bucarest...
Elisa n'est pas avec nous, elle passe des vacances chez lez autres grands-parents.

Luni. Această lună începe bine, întîi e luni, totuși există și motive de tristețe: regina Anna a României ne-a părăsit pentru totdeauna. 92 de ani. Odihnească-se în pace! 

La Alba-Iulia, noi petrecem momente de pregătiri, ultime cumpărături, masă în oraș cu Martin-nepotul înainte de plecarea la București...
Elisa nu e cu noi, e la ceilalți bunici unde își petrece o parte din vacanță.


   


Juillet fini

Le 31 juillet 2016




Dimanche. Juillet fini un dimanche, le temps vole, il ne s'arrête jamais. C'était un mois bien pour moi, surtout grace aux petits-fils, qui  se sont bien entendu, car j'avais un peu peur de ce point de vue.

Demain, nous irons à Alba Iulia, on a encore un voyage important à faire, c'est le début du long voyage du Martin-le-petit-fils vers chez lui.

Duminică. Iulie se sfîrșește într-o duminică, timpul zboară, nu se oprește niciodată. A fost o lună faină pentru mine, datorită nepoților mai ales, ei s-au înțeles bine, mă temeam un pic din acest punct de vedere.

Mîine, ne vom duce la Alba Iulia, mai avem un drum important de făcut, începutul, de fapt, al lungii călătorii a lui Martin-nepotul spre acasă.


    

miercuri, 27 iulie 2016

Trop tôt! Prea curînd ( Neagu Djuvara né en 1916)

Le 27 juillet 2016


Mercredi. Le 7 janvier 2015 je postais cela: 

Malheureusement, l'Europe de demain appartiendra aux arabes at aux tziganes..." Neagu Djuvara (né en 1916, Bucarest)


Je n'imaginais pas que "demain" voulait dire demain au sens propre, je me disais alors que cela veut dire à l'avenir, un jour...

Anemone japoneze (photo: internet)
Nous voilà, aujourd'hui dans une Europe invahie par les Arabes qui ne sont pas venus ici pour y vivre mais pour la transformer dans une...colonie arabe par peur, terreur et crimes chaque jour dans tous les pays européens, surtout les pays développés: France, Allemagne, Grande Bretagne. En plus les Britaniques ont voté pour quiter l'UE pendant un Référendum organisé récemment. Incroyable!

Miercuri. În 7 ianuarie 2015 postam asta:

„Din păcate, Europa de mîine va aparține arabilor și țiganilor” Neagu Djuvara(născut în 1916)

 Nu mă gîndeam atunci că „mîine” înseamnă chiar mîine, în sens propriu, îmi spuneam că înseamnă în viitor, într-o zi...

Iată-ne, azi, într-o Europă invadată de arabi care nu au venit aici ca să trăiască ci pentru a o transforma într-o...colonie arabă prin teamă, teroare și crime în fiecare zi în toate țările europene, mai ales în cele...dezvoltate: Franța, Germania, Marea Britanie. În plus britanicii au votat pentru ieșirea din UE în timpul unui Referendum organizat recent. Incredibil!

(photo: internet)

   

Seuls

Le 26 juillet 2016





Mardi. Depuis ce matin nous sommes seuls. D'abord c'est Elisa qui est partie avec ses parents. Les autres grands-parents ont besoin de sa présence ou tout simplement on s'imagine que nous serions fatigués. Vraiment, avec tant de monde autour de nous, il est difficile de trouver des moments pour nous mêmes, mais c'est tellement agréable de les voir tous ensemble en jouant ou en se
disputant...
Ils sont partis dimanche. Lundi c'est Cristian et sa mère, ils reviendront, peut-être, avant le départ pour l'Italie, en fin d'août. Ce n'est pas sûr, cela dépend de plusieurs choses.
Enfin, aujourd'hui c'est Martin-le-petit-fils qui nous quite pour Alba-Iulia, où il pasera quelques jours avant de son départ pour les Etats-Unis.

Toute la journée j'ai voulu dormir un peu car, le matin je me suis réveillée à 4h et je n'ai plus pu m'endormir, donc j'ai voulu dormir un peu pendant la journée, mais en vain: le linge mis dehors était menacé par la pluie, il devait être surveillé, des Français voulaient savoir si la pension où ils étaient faisait partie du Réseau
touristique OVR, Stelou, le chat voulait manger quelque chose mais rien n'était assez à son goût...Le pauvre il ne voit plus bien mais il reste assez sensible en ce qui concerne sa nouriture. Enfin, il a plu beaucoup et longtemps. J'étais inquète pour mes pots qui sont exposés à de potentiels grêles errantes.

Marți. Din această dimineață sîntem singuri. Mai întîi a plecat Elisa și ai săi. Celalți bunici au nevoie de prezența sa ori pur și simplu s-au gîndit că noi am fi obosiți. Într-adevăr, cu toată lumea în jurul nostru era greu să găsesim momente pentru noi înșine, dar  era atît de plăcut să-i vezi împreună jucîndu-se sau necăjindu-se...
Au plecat duminică. Luni au plecat Cristian și mama sa, ei vor reveni, poate, înainte de plecarea în Italia, la sfîrșitul lui august. Nu e nimic sigur, asta depinde de mai multe lucruri.
În sfîrșit, azi a plecat la Alba Iulia Martin-nepotul, va petrece acolo cîteva zile înainte de călătoria spre Statele Unite.

Toată ziua mi-am dorit să dorm un pic, m-am trezit la 4 și nu am mai adormit. Degeaba, nu am reușit: hainele puse afară la uscat erau amenințate de ploaie, trebuiau supravegheate, niște francezi doreau să știe dacă pensiunea în care stăteau face parte din Rețeaua turistică OVR, Stelou-motanul aștepta ceva la ușă, mîncare, m-am gîndit, dar nimic nu-i era pe plac. Săracul, nu mai vede bine, dar rămîne tot sensibil la mîncare, ca întotdeauna. În fine, a plouat mult și îndelung. Îmi făceam griji acuma pentru ghivecele cu flori pe care mi le-ar fi stricat o potențială grindină rătăcită. 
 (photos: 3,4-Dan Martin. Restul fotografii proprii))
  

luni, 18 iulie 2016

Petits-enfants. Froid de nouveau-fini la canicule

Le 19 juillet 2016






Lundi. Il a plu toute la nuit et pendant la journée d'aujourd'hui aussi. Il fait 12 degrés. J'ai fait le feu dans le poêle de terre cuite de la chambre d'à côté et dans la centrale de l'appartement. Il faisait froid et humide, maintenant il fait agréable.

Par un tel temps on a passé toute la journée à
l'intérieur: j'ai préparé des boulettes au fromage, Martin-le-petit-fils des crêpes à la confiture de et Monica des pâtes au fromage.

Les enfants commencent à s'habituer ensemble, Elisa est très contente, Cristian bien compréhensible et Martin...pédagogique.

Luni. A plouat toată
noaptea și astăzi toată ziua. Afară sînt 12 grade Celsius. Am făcut foc în teracota din camera de alături și în centrala din apartament. Era frig și umed, acum e agreabil.

Pe un asemenea timp, am petrecut ziua înăuntru: eu am făcut papanași, Martin-nepotul clătite cu dulceață de afine, Monica paste cu brînză.

Copiii încep să se obișnuiască împreună, Elisa e foarte mulțumită, Cristian e înțelegător și Martin...pedagogic.

  



joi, 14 iulie 2016

Une histoire...

Le 15 juillet 2016




Vendredi. Minuit. Une nouvelle journée vient de commencer, le temps passe sans pitié et on doit remercier la lumière du soleil qu'elle brille encore une journée pour moi, la grand-mère, aussi.
Nous sommes plusieurs, la maison est presqu'au complet, il y a encore un seul lit qui sera occupé ce week-end par les parents de la petite. Nous deux, on dort dans la maison à côté la plus agréable
par cette canicule. 
Aller au lit quand les garçons se préparent pour des jeux vidéo avant de dormir,(ou pas dormir) est difficile pour la petite. Ils ont 17, 10 ans, les cousins, et elle a 5 ans. 
Ce soir, nous avons lu une histoire que moi même, je ne connaissais pas, l'histoire de Tirondin, le lutin des arbres creux, pour nous consoler de notre solitude...

J'ajoute les photos plus tard...Les voici:

Vineri. Miezul nopții. O nouă zi urmează, timpul trece în grabă, fără milă și trebuie să mulțumesc luminii soarelui că are să strălucească încă-ntr-o zi și pentru mine, bunică.
Sîntem mulți, casa e plină, mai e un pat care va fi ocupat în acest week-end de către părinții micuței. Noi două, noi dormim de data aceasta, în casa de alături cea mai agreabilă pe canicula asta.
Să plecăm la culcare e tare greu cînd băieții se pregătesc de jocuri video, înainte de culcare, ori, cine știe, posibil chiar să nu doarmă, e greu pentru micuță. Ei, verișorii, au 17 și 10 ani, ea are 5 ani. În seara aceasta, am citit, o poveste pe care nici eu, bunica, nu o știam, povestea lui Tirondin, spiridușul din fagii găunoși și asta doar pentru a ne consola de izolarea și singurătatea noastra.

Adaug fotografiile mai tîrziu. Iată-le: