Le 28 mars 2015
Samedi. La semaine qui vient de
finir j’ai passé du temps dehors en coupant les rosiers et en nettoyant
l’allée, du travail il y en a encore, mais depuis hier, il pleut. On en avait
besoin.
Le temps passe si vite, mon
persil en pot a poussé en l’honneur de l’échinoxe déjà,
depuis le 25 mars, l’Annonciation,
mercredi, les oiseaux ont la permission de chanter, ce jour même on a entendu
le coucou dans la forêt. J’en suis toujours emerveillée...
Enfin, cette nuit, 3h
deviennent 4h et ainsi on passe à l’heure d’été.
Voilà.
Sîmbătă. În săptămîna care tocmai se sfîrșește, am petrecut mult timp pe
afară, tăind trandafirii, făcînd curățenie pe allee, de lucru mai e destul, dar
de ieri, plouă. Era nevoie și de asta.
Timpul trece atît de repede,
pătrujelul meu a răsărit în cinstea echinocțiului deja, din 25 martie, de la
Bunavestire, glasul păsărilor a fost dezlegat, în chiar acea zi cucul a cîntat
în pădure. Eu mă tot minunez de acest lucru...
În fine, la noapte, ora 300
devine ora 400 și astfel trecem la ora de vară. Iată.