vineri, 12 septembrie 2014

Bon voyage

Le 12 septembre 2014

Vendredi. Hier, nous sommes arrivés à Alba Iulia avec Liviu et Elisa. Un bon voyage, la petite n’a pas eu mal du tout ce qui est exceptionnel. Il est vrai que Liviu a conduit avec beaucoup de patience...
Elle a été encore une fois emue jusqu’aux larmes quand elle a vu son père, on s’est rencontré dans une patisserie, il arrivait de son travail.
Anamaria nous a attendu à la maison avec un bon repas. Le nouveau appartement est sympatique et surtout pas très cher.

Vineri. Ieri, am ajuns la Alba Iulia cu Liviu și Elisa. O călătorie plăcută, micuței nu i-a fost rău chiar deloc, ceea ce este un lucru excepțional. E adevărat că Liviu a condus cu multă răbdare...
Ea a fost încă o dată emoționată pînă la lacrimi cînd l-a văzut pe tatăl său, ne-am întîlnit într-o cofetărie, el venea de la lucru.

Anamaria ne aștepta acasă cu o masă bună. Noul apartament este drăguț și mai ales nu prea scump. 

   

marți, 9 septembrie 2014

La bassecour

Le 9 septmbre 2014


Mardi. Hier, nous avons eu une tâche en plus, s’occuper de la bassecour de la voisine. Au reste, on ne fait pas grand chose, mais on est occupés tout le temps. J’ai des airelles pour le sirop, mais je ne sais pas quand leur temps arrive...J’espérais de commencer au moins, mais c’est comme j’en avais peur. Et le temps ne me donne aucun élan, il pleut chaque jour. S’il fait du soleil, on ne peut pas avoir confiance: il peut très bien pleuvoir d’un coup.


Marți. Ieri, am avut o sarcină în plus, ne-am ocupat de găinile vecinei. În rest, nu fac mare lucru, dar sîntem ocupate tot timpul. Am niște merișoare pentru sirop, dar nu știu cînd va veni timpul lor...Speram să încep măcar, dar nuu, ca și cum mi-ar fi frică de ele. Iar timpul nu ajută deloc, plouă în fiecare zi. Dacă-i însorit, nu poți avea încredere: poate să plouă așa dintr-o dată.

  

duminică, 7 septembrie 2014

Comme d’habitude

Le 7 septembre 2014

Dimanche. Le premier du septembre. Foire. J’aurais du y aller acheter des cornichons pour l’hiver ainsi que des aubergines et autres, mais il pleuvait et avec Elisa je ne pouvais pas travailler la semaine qui suit...
Les gens vivent comme d’habitude:conserves, des vaches qui font des veaux, on ne trouve pas du lait comme d’habitude, des mariages: un samedi, un autre aujourd’hui...L’automne est douce jusqu’à présent.

Duminică. Prima din septembrie. Tîrg. Ar fi trebuit să merg și eu să cumpăr castraveți pentru iarnă, vinete și altele, dar ploua și, în plus, cu Elisa n-aș putea lucra prea bine în săptămîna care vine...

Oamenii trăiesc așa cum au apucat, pun conserve pentru iarnă, au vaci cu viței sau pe cale să fete, nu găsești lapte ca de obicei, se fac nunți: una sîmbătă, alta azi...Toamna se arată blîndă deocamdată.(photo: internet, ziarul Unirea, nunta la motzi)

  

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Bel automne

Le 6 sepembre 2014


Samedi. La semaine prochaine on voudrait aller à Alba Iulia. Avec la petite, bien entendu. On va voir quelle est la stratégie pensée par ses parents pour la période suivante. Pour le moment, nous, on se débrouille très bien avec elle. Aujourd’hui, elle a passé des heures dehors, derrière où grandpère rangeait le bois ou en se promenant avec grandmère jusqu’à la source pour prendre de l’eau. Le dernier temps les voisins aiment boir de l’eau de source, nous c’est la première fois...


Sîmbătă. Săptămîna viitoare am vrea să mergem la Alba Iulia. Cu micuța, se-nțelege. Vom vedea care este strategia pentru următoarea etapă. Deocamdată, ne descurcăm foarte bine cu ea. Astăzi, a petrecut ore întregi afară, în spate unde bunicul aranja lemnele sau la o plimbare pînă la izvor, cu bunica, să luăm apă de băut. În ultima vreme, vecinilor le place apa din acest izvor, noi luăm de aici prima oară...(photo: internet)


  

joi, 4 septembrie 2014

Arrivée de l'automne



Le 4 septembre 2014

Jeudi. „J'espère que tout va bien car le blog est bloqué aux roses.....le 25 août”, ainsi m’écrivait mon amie Lyliane le 1er septembre et elle avait raison. Maintenant je suis en train d’y revenir, mais doucement, car nous sommes encore bien occupée, nous avons chez nous notre petite fille Elisa. Peut-être elle y restera jusqu’à la rentrée des classes.

Joi.”Sper eşti bine căci blogul s-a blocat pe trandafiri, în 25 august”, aşa îmi scria prietena mea Lyliane la întîi septembrie şi avea dreptate. Acum încerc să revin, dar încetişor căci sîntem încă foarte ocupaţi, avem la noi pe nepoţica Elisa. Poate va sta pînă la începutul anului şcolar.

  


luni, 25 august 2014

Rosa Damascena encore une fois



Le 25 août 2014

Lundi. Des affaires de Lundi. Même les médicaments pris à la pharmacie. On est vers la fin du mois et à peine maintenant j’Y pense.
Nous sommes à deux. En nous quittant, Cristi regrettait le ballon multicolore qu’ils avaient acheté quelque part, pendant ces vacances et qui a crevé en jouant dehors. C’était de ma
faute, a dit-il,  car les épines d’un de mes rosiers l’avaient abîmé.

L’allée n’est pas très belle, les roses passent, les autres fleurs aussi, le soir on attend le gel blanc. J’ai un rosier qui fait des fleurs roses, je ne sais pas comment il s’appelle mais il est beau du tout. En plus les
Rosas Damascena ont fleuri pour la deuxième fois, il fera un long automne, peut-être.

Luni. Treburile de luni. Chiar şi medicamentele luate de la farmacie. Sîntem spre finalul lunii şi abia acum mă gîndesc la ele.

Sîntem doar noi doi. La plecare, Cristi regreta mingea
multicoloră pe care o cumpăraseră de undeva în timpul acestei vacanţe, care s-a spart jucîdu-se pe afară. Era vina mea, zicea el, fiindcă spinii unuia dintre trandafirii mei i-a găurit-o.



Aleea nu e prea frumoasă, trandafirii trec, celelalte flori deasemenea, ne aşteptăm să brumeze într-o noapte. Am un trandafir roz, nu ştiu cum se cheamă, dar e frumos de tot. În plus trandafirii de Damasc au înflorit a doua oară, poate, va fi toamnă lungă.

  


sâmbătă, 23 august 2014

Fin de séjour

Le 23 août 2014

Samedi. Demain Cris et Monica partent pour Marghita. Cette année leur séjour chez nous a éte de 18 jours. Presque. Les plus chaudes. A la montagne la canicule n’existe pas...
Aujourd’hui, Liviu a fini le côté Aurica du toit et il a été obligé de s’arrêter à cause de la pluie et, en plus, il a frappé avec le marteau dans son propre doigt.
Depuis deux jours la météo nous fait peur des orages possibles, mais jusqu’à ce moment cela ne nous est pas arrivé. C’est bien.

Sîmbătă. Mîine, Cris și monica pleacă la Marghita. Anul acesta, sejurul lor la noi a fost aproape de 18 zile. Cele mai calde din această vară. La munte canicula nu prea există...

Azi, Liviu a terminat partea Auricăi de acoperiș, a fost obligat să se oprească din cauza ploii și, în plus s-a lovit cu ciocanul într-un deget.