Ana

Le 5 fevrier 2014

Mercredi. Il y a un temps quand nous sommes inquiets de la santé de nos parents. J’ai des amies qui sont dans cette situation, elles ne savent pas que c’est encore bien, je n’ai plus cette chance...Ana, c’est récemment, que ces ennuies ont commencé pour elle, ses parents sont vieux, plus de 80 ans, jusqu’à présent ils ont réussi à gérer tout seuls leur vieillesse, quelque part dans un village du centre de la Transylvanie, mais à ce moment elle les a pris chez elle, ici dans les Monts Apuseni...Je les connais et je veux aller leur rendre visite le plus souvent.

Miercuri. Vine o vreme cînd ne îngrijorăm de sănătetea părinţilor noştri. Am prietene care se găsesc în această situaţie, ele nu ştiu că, încă, este bine aşa, eu nu mai am această şansă...Pentru Ana aceste necazuri au început relativ recent, părinţii ei sînt bătrîni, trecuţi de 80 cu mult, pînă acuma şi-au gestionat singuri bătrîneţile, undeva într-un sat din centrul Transilvaniei, dar în acest moment sînt la ea, aici, în Munţii Apuseni...Îi cunosc, şi vreau să merg să-i vizitez cît pot de des.

  

Jupiter Peak

Le 4 fevrier 2014

Mardi. J’ai embelli cette journée en regardant les photos de mon fils aîné je trouve qu’il a quelques paysages d’hiver magnifiques.

Marţi. Mi-am înfrumuseţat această zi uitîndu-mă la nişte fotografii ale fiului meu mai mare şi am văzut, încă o dată, ce frumoase peisaje de iarnă are.

  

Enfants...

Le 2 fevrier 2014

Dimanche. Aujourd’hui, nous étions invités à la fête de  Luca, 1 an. Nous ne sommes pas allés, lui donner quelques virus? On ira un autre jour.

Elisa nous a appelé pour nous dire bonjour et nous reciter une poésie (aidée un peu par son père).

Duminică. Azi,am fost invitaţi la aniversarea lui Luca, 1 an. Nu ne-am dus, să-i dăm ceva viruşi? O să mergem într-o altă zi.

Elisa ne-a sunat ca să ne salute şi să ne recite o poezie (ajutată un pic de tatăl ei).

La Roumanie, un pays chaud

Le 1^-er janvier 2014

Samedi. Chez nous, on tousse...Et comment! Je pensais que cet hiver peut passer sans cette histoire. Ce n’est pas moi, qui tousse mais on ne sait jamais...

On ne peut plus regarder la télé, ils sont tellement paniqués à cause du froid, on a l’impression que jusqu’à présent nous avons vecu dans un pays chaud...et brusquement, le froid nous frappe!

Dans nos montagnes, ce soir, à 23h42 il y a -2,3 degrés C. Il va faire plus froid, mais cela ne va pas durer longtemps.

Sîmbătă. La noi în casă, lumea tuşeşte...Şi încă cum! Mă gîndeam că va trece iarna fără această poveste. Nu eu tuşesc, dar nu se ştie cînd mă apucă şi pe mine...

Nu te mai poţi uita la televizor, sînt atît de panicaţi din cauza frigului, ai impresia că pînă acuma noi trăiam într-o ţară caldă...şi brusc ne loveşte frigul!

În munţii noştri, astă seară, ora 23:42 erau -2,3 grade C. Va fi mai frig, vremea se răceşte, dar nu va dura mult timp. 

   

 

Vraiment

    

Croissants...

Le 31 janvier 2014

Vendredi. Ce n’est pas le week-end annoncé, les enfants ne viennent pas...

Pourtant j’ai préparé à manger pour la famille et j’ai fait encore des petits croissants.

Ces jours, hier et aujourd’hui, je ne sais pas comment ils ont passé, trop vite.

Les élèves sont en vacances, Liviu est en vacances. Peut-être nous sortons un peu, je ne sais pas où...

Vineri. Nu-i week-end-ul anunţat, copiii nu vin. Totuşi eu m-am pregătit, am făcut de mîncare pentru familie, am pregătit şi cornuleţi. Nici nu ştiu cum mi-au trecut aceste zile, ieri şi azi, cu multă treabă. Au trecut prea repede.

Elevii sînt în vacanţă, Liviu e în vacanţă. Poate ieşim undeva...