Neige???

Le 23 janvier 2014

Jeudi. Aujourd’hui, il a voulu neiger, mais il n’a pas osé, peut-être pendant cette nuit ou demain. Le temps reste sombre et encore un peu trop chaud pour cette période.

Toute la journée j’ai été occupée avec des travaux d’intérieur: cuisine, vaisselle, j’ai cassé une assiette, lessive et repassage. Pendant

des moments, je crochète soit la bordure de drap commencée il y a des mois déjà, soit une bordure d’un naperon que ja vais terminer plus vite...

Ces jours, les télévisions ne parlent que de l’accident d’avion qui a eu lieu dans nos montagnes, Apuseni, quelque part entre le département de Cluj et celui d’Alba, près de la commune Horea... Dans l’avion, il y avait 2 pilotes et 5 médecins qui allaient à Oradea prendre des organes pour transplant. Le pilote et une jeune fille, médecin résident sont morts, mais ils ont décedé plutôt à cause du retard des sauveurs et du froid...Je n’allume pas la télé que tard, le soir mais Liviu, il regarde les infos pendants le repas qu’il prend de retour du travail et ensuite toute l’après-midi s’il n’a pas des affaires dans son studio ou ailleurs.

Joi. Astăzi voia să ningă, dar nu a îndrăznit, poate se va întîmpla la noapte. Timpul rămîne mohorît şi încă prea cald pentru această perioadă.

Toată ziua am fost ocupată cu treburi de interior: bucătărie, spălat vase, am spart o farfurioară, spălat şi călcat haine. Am avut şi momente de respiro, cînd am croşetat, fie la bordura de cearceaf începută de ceva vreme deja, fie o bordură de mileu pătrat ce se pune pe masă. Pe asta o voi termina mai repede, ceea ce mă va stimula oarecum...

În aceste zile televiziunile nu au vorbit decît despre accidentul aviatic din munţii noştri, din Apuseni. Avionul s-a prăbuşit undeva de la Horea înspre Beliş. Avionul mergea de la Cluj la Oradea ca să transporte organe pentru transplant. Avea la bord 2 piloţi şi 5 medici, între care o tînără rezidentă. Ea a murit, pilotul, deasemenea, dar, se spune, că acest lucru s-a întîmplat din cauza sosirii întîrziate a salvatorilor şi a frigului... Eu nu mă uit la televizor decît seara, tîrziu, dar Liviu îl deschide cînd stă la masă, după ce se-ntoarce de la lucru şi se uită toată după-masa şi seara, dacă nu are treabă dincolo, în studioul lui, sau pe afară.

  

Temps sombre

Le 20 janvier 2014

Lundi. Une journée grise, il pleut, il pleut. Dans la maison il faut allumer des lampes. J’en ai maintenant assez. Liviu a pris toute sa détermination, il a réparé, il a inventé et il a acheté de lampes. Il a remis en function une applique d’une chambre qui s’était abîmée du tout. C’était une invention à lui, en totalité. Maintenant, il a inventé une petite lampe à la place de  la veilleuse de mon lit. Quand il a voulu me surprendre avec la petite lumière l’ampoule a brûlé, il a attendu le dimanche pour en acheter une autre, dans nos magasins il n’y en avait pas.

Alors, il a acheté l’ampoule et, en plus, une petite lampe bien sympatique: d’adord, elle a un cordon détachable, ensuite elle reste allumée encore quelque temps après l'avoir éteinte, on peut ainsi se dépaner en cas d’électricité interrompue, pouvoir chercher une lanterne, des allumettes, une

bougie...Et, enfin, elle est jolie.

Luni. O zi mohorîtă, plouă. În casă, trebuie să aprinzi lampa. Acum, chiar am cîteva, după o vreme cînd toate se stricaseră. Liviu a făcut un efort, şi-a adunat toată voinţa pentru repara, a inventa şi chiar a cumpăra ceva lămpi. Astfel, a repus în

funcţie o aplică gîndită şi realizată cîndva de el, care se stricase de tot, apoi a inventat o lămpiţă de priză, în locul veiozei de la patul meu, hooo de cînd sînt fără ea, numai

că în momentul în care voia să mă uimească cu noua sa luminiţă, becul s-a ars. A trebuit să aştepte pînă duminică, să cumpere un beculeţ de la „ruşi”, ba chiar a cumpărat încă o lămpiţă foarte simpatică. Mai întîi, cordonul e detaşabil, apoi mai luminează o vreme după ce o stingi, poţi s-o iei prin camere, să cauţi lanternă, chibrituri sau lumînare în caz că se-ntrerupe curentul. Şi, în fine, e frumoasă. 

 

 

Un dimanche de janvier

Le 19 janvier 2014

Dimanche. Magda a passé après la messe pour une affaire avec Liviu, seulement qu’il était au Centre et moi aussi, j’étais en train de sortir . Aujourd’hui c’était son anniversaire. Bon anniversaire notre chère filleule!

Autrement, mon dimanche a passé en douceur, il a fait du soleil et c’était agréable se promener.

Duminică. Magda a trecut pe aci după slujbă, avea ea o înţelegere cu Liviu, numai că el era în Centru iar eu tocmai plecam. Azi a fost ziua ei. La mulţi ani, draga noastră, fină.

Altfel, duminica mea a trecut cu bine, a fost chiar însorită şi era o plăcere să te plimbi.

  

La blouse roumaine

Le 18 janvier 2014

Samedi. Au début de la semaine, alors qu’il pleuvait, seulement pour que nous ayons du verglas, le colis avec la blouse roumaine pour ma nièce est arrivé. J’ai été obligée d’attendre un ou deux jours, jusqu’à ce que Liviu me l’apporte, car il est toujours bien occupé. L’attente m’a aussi mis dans un état d’agitation. J’ai vu des images avec cette blouse, mais étant quelque chose fait main, elle pouvait être différente. J’avais l’impression que le noir de la brodérie n’est pas tout à fait noir et autres pensées de ce genre...

Eh, bien je suis bien contente. J’espère que Iuliana aussi.

Sîmbătă. La începutul săptămînii, pe cînd ploua, aşa, ca să avem şi noi polei, a sosit coletul cu ia nepoatei mele. A trebuit să aştept o zi ori două, pînă cînd Liviu şi-a făcut timp ca să mi-l aducă. Aşteptarea mi-a provocat oarecare agitaţie. Deşi văzusem imagini cu ia, mi se părea că negru din broderie nu-i chiar negru şi fiind un obiect făcut de mînă putea fi diferit şi alte gînduri de felul acesta...

Ei bine, este faină, sînt mulţumită. Sper că şi Iuliana.

  

Le chat, Stelou

Le 17 janvier 2014

Vendredi. Depuis des jours, je vis dans un stress continuel, mon chat, un malin et un polisson, a miss sa bouche dans un traquenard, dans un piège, je suppose, il a été gravement blessé, il ne pouvait pas manger, mais il avait faim, il ne pouvait pas faire sa toilette, il était malheureux. Moi aussi. J’ai dit qu’il

était malin, il a toujours été comme ça, quand on lui donnait à manger il prenait le repas comme un voleur. Il ne voulait pas manger dans la maison, maintenant qu’il est déjà vieux, il aimerait être caressé, mais il reste soupçonneux. Pourtant il est le

mien et le voici maintenant en mourant de faim devant ma porte, il ne veut toujours pas entrer dans la maison...Liviu ne peut pas le regarder, en plus il ne croit pas qu’il s’agît d’un piège, peut-être il est malade, il a la rage?!. Si quelqu’un répete souvent la

même chose, on commence à douter...

Eh, bien, aujourd’hui, il va mieux. Il a mangé un peu.

Vineri. De zile întregi trăiesc într-un stress continuu, mîţul meu, altmintrelea, un hoţoman, şi-a băgat botul, presupun, într-o cursă, a fost grav rănit, nu poate mînca şi e flămînd, nu–şi poate face toaleta, este nenorocit. Eu la fel. Am zis că e un hoţoman, întotdeauna aşa a fost, cînd îi dădeam mîncarea o lua ca şi cînd ar fi furat-o. Nu vrea să mănînce în casă, acum că e bătrîn ar vrea să fie mîngîiat, dar rămîne bănuitor şi nesuferit. Totuşi e al meu şi iată-l murind de foame în faţa uşii, tot nu vrea să intre în casă. Liviu nu poate să-l vadă aşa, mai şi presupune că are vreo boală, o fi turbat?! Cînd cineva îţi tot repetă o chestie, chiar dacă e o prostie, ajungi să ai îndoileli...

Ei bine, azi e mai bine, a mîncat un pic.