Le 17 octobre 2013
Jeudi. Il pleut toujours. C’est l’automne encore. Le monde est plus lavé,
plus coloré. Les feuilles tombent.
Hier soir, ma voisine au dessus, Aurica, est rentrée de l’hopital. Avec
Teofil, bien sûr. J’entends la machine à laver.
Joi. Tot plouă. Este încă toamnă. Lumea e mai spălată, mai colorată.
Frunzele cad.
Ieri seară, vecina, de deasupra, Aurica, s-a întors de la spital. Cu
Teofil, bineînţeles. Aud maşina de spălat.
Le 16 octobre 2013
Mercredi. Il pleut, mais il ne fait pas froid. C’est l’automne. Je passe la
journée dans la maison en faisant mille choses, dont personne ne verrait jamais
qu’on les avait fait. Le plus difficile, je veux dire, le plus lourd, était de
tirer la commode du salon, pour nettoyer les plancher, aspirer la poussière.
Miercuri. Plouă, nu e frig. Este toamnă. Îmi petrec ziua făcînd o mie de
lucruri pe care nimeni nu obsevă că le-am făcut. Cel mai greu, dar chiar greu,
a fost să trag comoda din salon, ca să curăţ podeaua şi să şterg praful.
Le 15 octobre 2013
Mardi.L’automne. Aujourd’hui, il pleut faiblement, comme disent ceux qui présentent
la météo. Je suis encore sous les impressions de la commémoration d’hier de
Marian Papahagi, j’ai vu quelques images, j’ai entendu des mots à la télé et
aujourd’hui, j’ai lu l’évocation de son fils sur facebook, j’ai revu mes
souvenirs sur les années de jeunesse, les automnes de Cluj, avec les grands
arbres à l’entrée de la faculté, le chemin à pied, jusqu’à la cantine, le matin, dans la rue Horea, c’est alors qu’on
rencontrait Marian, dans son „loden” vert en allant à la fac d’un pas égale. On
se saluaient, il avait toujours un air attentif. Ensuite on se voyait dans les
salles de cours, rarement aux seminaires, nous n’étions pas dans le même groupe.
Pendant les recrés, dans les larges couloirs de la faculté, on se réunissait
autour de lui et on parlaient d’Echinox, cénacle et revue litteraires...Après
son départ, à Rome, où il a obtenu une bourse, son esprit a continué d’animer les
discutions du groupe, sur la poésie, les jeunes écrivains, comme, j’imagine, aujourd'hui, il
anime toujours Echinox et une bonne partie de la culture roumaine.
Marţi. Toamnă. Azi, plouă slab, cum spun cei de la meteo. Mă aflu încă sub
impresii diverse de la comemorarea de ieri a lui Marian Papahagi. Am auzit şi
văzut cîte ceva la tv, iar azi, am citit evocarea făcută pe facebook de către
fiul său, aşa mi-am revăzut amintirile din anii tinereţii, toamnele clujene, cu
arborii mari de la intrarea în facultate, cu drumul, pe jos, pînă la cantină, pe
strada Horea, pe aici îl întîlneam pe Marian, în Lodenul său verde, mergînd la
facultate cu un pas egal. Ne salutam, avea întotdeauna un aer foarte atent
cînd saluta. Apoi, ne vedeam în sălile de curs, mai rar la seminarii, nu eram
în aceeaşi grupă. În pauze, în largile culoare ale facultăţii, în jurul lui se
adunau mereu unii care aveau multe de vorbit despre Echinox, cenaclu şi revistă
literară...După plecarea sa, la Roma, obţinuse o bursă, spiritul său a
continuat să anime discuţiile din pauze, despre poezie şi despre tinerii
scriitori, aşa cum. îmi imaginez, animă şi acum Echinox şi o bună parte din
cultura românească.(photo:internet)
Le 14 octobre 2013
Lundi. Le matin, je me lève avec beaucoup de courage pour travailler
quelque chose plus agréable, mais en faisant attention si Radu arrive pour
travailler dehors. Alors, fini mes occupations préférées, je devrais lui préparer
un café, ensuite quelque chose à manger, aller dehors voir ce qu’il
fait, s’il
a un besoin ou pas... Il n’arrive pas. Que c’est reposant! Je pense m’occuper
de mon linge, refaire certaines taies et ranger les armoires pendant que la
machine à laver fait son travail. Finalement, j’apprends qu’aujourd’hui est la S-te
Paraschiva, on ne travaille pas, on devrais aller à l’église, beaucoup font des
pélérinages vers les églises qui gardent des reliques ou des vestiges vénérables
de cette sainte qui a vecu il y a mille ans. Mon élan s’éteint d’un coup.
Luni. Dimineaţă, mă scol eu plină de curaj pentru a face astăzi ceva mai
plăcut, pusul conservelor e o muncă mai...stresantă. Totuşi sînt atentă, dacă
vine Radu ca să-şi continue treaba cu lemnele, atunci trebuie să mă ocup de
asta: o cafea, ceva de mîncare la prînz, de văzut ce nevoi mai are, dacă
lucrează ceea ce i s-a spus...Nu vine. Mai bine! Azi fac ce-mi place mie:
ordine în dulapuri, lenjerie, refac nişte feţe de pernă, calc şi maşina de
spălat îşi vede de-ale ei. Într-un tîrziu, aflu că azi e S-ta Paraschica.
Doamne iartă-mă! Nu se lucrează, ba se merge la biserică, alţii fac pelerinaje pe la biserici care păstrează moaşte de-ale acestei sfinte care a trăit acum o
mie de ani. Gata cu elanul meu!
Le 13 octobre 2013
Dimanche. Je me repose après de départ des enfants, je me couche, sans
écrire plus dans mon journal.
Voici quelle belle photo a pris Dan-Martin en passant Dealul Mare.
Duminică. Mă odihnesc după plecarea copiilor, fără să scriu prea multe în
jurnalul meu.
Îată ce fotografie frumoasă a făcut Dan-Martin trecînd Dealul Mare.
Le 12 octobre 2013
Samedi. Jusqu’à midi, j’ai passé le temps avec le dispensaire, pour une consultation „à distance” pour Elisa, ensuite à la pharmacie... Enfin, après la première prise de médicaments la petite a été déjà plus gaie.
Le reste de la journée, j’ai été soit avec Elisa, soit à la cuisine.
Sîmbătă. Pînă la amiază mi-a trecut timpul pe la dispensar, pentru o consultaţie „la distanţă”, pentru Elisa şi pe la farmacie...În sfîrşit, după prima doză de medicamente micuţa a fost mai veselă.
Restul zilei am fost fie cu Elisa, fie pe la bucătărie.
