Lourd

Le 16 octobre 2013

Mercredi. Il pleut, mais il ne fait pas froid. C’est l’automne. Je passe la journée dans la maison en faisant mille choses, dont personne ne verrait jamais qu’on les avait fait. Le plus difficile, je veux dire, le plus lourd, était de tirer la commode du salon, pour nettoyer les plancher, aspirer la poussière.

Miercuri. Plouă, nu e frig. Este toamnă. Îmi petrec ziua făcînd o mie de lucruri pe care nimeni nu obsevă că le-am făcut. Cel mai greu, dar chiar greu, a fost să trag comoda din salon, ca să curăţ podeaua şi să şterg praful. 

  

 

Marian Papahagi

Le 15 octobre 2013

Mardi.L’automne. Aujourd’hui, il pleut faiblement, comme disent ceux qui présentent la météo. Je suis encore sous les impressions de la commémoration d’hier de Marian Papahagi, j’ai vu quelques images, j’ai entendu des mots à la télé et aujourd’hui, j’ai lu l’évocation de son fils sur facebook, j’ai revu mes souvenirs sur les années de jeunesse, les automnes de Cluj, avec les grands arbres à l’entrée de la faculté, le chemin à pied, jusqu’à la cantine,  le matin, dans la rue Horea, c’est alors qu’on rencontrait Marian, dans son „loden” vert en allant à la fac d’un pas égale. On se saluaient, il avait toujours un air attentif. Ensuite on se voyait dans les salles de cours, rarement aux seminaires, nous n’étions pas dans le même groupe. Pendant les recrés, dans les larges couloirs de la faculté, on se réunissait autour de lui et on parlaient d’Echinox, cénacle et revue litteraires...Après son départ, à Rome, où il a obtenu une bourse, son esprit a continué d’animer les discutions du groupe, sur la poésie, les jeunes écrivains, comme, j’imagine, aujourd'hui, il anime toujours Echinox et une bonne partie de la culture roumaine.

Marţi. Toamnă. Azi, plouă slab, cum spun cei de la meteo. Mă aflu încă sub impresii diverse de la comemorarea de ieri a lui Marian Papahagi. Am auzit şi văzut cîte ceva la tv, iar azi, am citit evocarea făcută pe facebook de către fiul său, aşa mi-am revăzut amintirile din anii tinereţii, toamnele clujene, cu arborii mari de la intrarea în facultate, cu drumul, pe jos, pînă la cantină, pe strada Horea, pe aici îl întîlneam pe Marian, în Lodenul său verde, mergînd la facultate cu un pas egal. Ne salutam, avea întotdeauna un aer foarte atent cînd saluta. Apoi, ne vedeam în sălile de curs, mai rar la seminarii, nu eram în aceeaşi grupă. În pauze, în largile culoare ale facultăţii, în jurul lui se adunau mereu unii care aveau multe de vorbit despre Echinox, cenaclu şi revistă literară...După plecarea sa, la Roma, obţinuse o bursă, spiritul său a continuat să anime discuţiile din pauze, despre poezie şi despre tinerii scriitori, aşa cum. îmi imaginez, animă şi acum Echinox şi o bună parte din cultura românească.(photo:internet) 

S-te Paraschiva

Le 14 octobre 2013

Lundi. Le matin, je me lève avec beaucoup de courage pour travailler quelque chose plus agréable, mais en faisant attention si Radu arrive pour travailler dehors. Alors, fini mes occupations préférées, je devrais lui préparer un café, ensuite quelque chose à manger, aller dehors voir ce qu’il

fait, s’il a un besoin ou pas... Il n’arrive pas. Que c’est reposant! Je pense m’occuper de mon linge, refaire certaines taies et ranger les armoires pendant que la machine à laver fait son travail. Finalement, j’apprends qu’aujourd’hui est la S-te Paraschiva, on ne travaille pas, on devrais aller à l’église, beaucoup font des pélérinages vers les églises qui gardent des reliques ou des vestiges vénérables de cette sainte qui a vecu il y a mille ans. Mon élan s’éteint d’un coup.

Luni. Dimineaţă, mă scol eu plină de curaj pentru a face astăzi ceva mai plăcut, pusul conservelor e o muncă mai...stresantă. Totuşi sînt atentă, dacă vine Radu ca să-şi continue treaba cu lemnele, atunci trebuie să mă ocup de asta: o cafea, ceva de mîncare la prînz, de văzut ce nevoi mai are, dacă lucrează ceea ce i s-a spus...Nu vine. Mai bine! Azi fac ce-mi place mie: ordine în dulapuri, lenjerie, refac nişte feţe de pernă, calc şi maşina de spălat îşi vede de-ale ei. Într-un tîrziu, aflu că azi e S-ta Paraschica. Doamne iartă-mă! Nu se lucrează, ba se merge la biserică, alţii fac pelerinaje pe la biserici care păstrează moaşte de-ale acestei sfinte care a trăit acum o mie de ani. Gata cu elanul meu!

  

Automne de Dan-Martin

Le 13 octobre 2013

Dimanche. Je me repose après de départ des enfants, je me couche, sans écrire plus dans mon journal.
Voici quelle belle photo a pris Dan-Martin en passant Dealul Mare.

Duminică. Mă odihnesc după plecarea copiilor, fără să scriu prea multe în jurnalul meu.
Îată ce fotografie frumoasă a făcut Dan-Martin trecînd Dealul Mare.

  

Cet enfant!

Le 12 octobre 2013 

Samedi. Jusqu’à midi, j’ai passé le temps avec le dispensaire, pour une consultation „à distance” pour Elisa, ensuite à la pharmacie... Enfin, après la première prise de médicaments la petite a été déjà plus gaie.

 Le reste de la journée, j’ai été soit avec Elisa, soit à la cuisine. 

Sîmbătă. Pînă la amiază mi-a trecut timpul pe la dispensar, pentru o consultaţie „la distanţă”, pentru Elisa şi pe la farmacie...În sfîrşit, după prima doză de medicamente micuţa a fost mai veselă.

 Restul zilei am fost fie cu Elisa, fie pe la bucătărie.

  

Occupations de l'automne

Le 11 octobre 2013

Vendredi. J’ai eu beaucoup de choses à faire aujourd’hui, je ne suis pas allée au Centre et j’ai complètement oublié ce que je me promettais hier, de prendre des photos du Centre et de l’Office postal.
Depuis deux jours déjà nous nous occupons de notre bois: casser et ranger. Liviu s’en occupe, il a un aide, Radu. Moi, je suis dans la cuisine avec les repas et avec les conserves. L’après midi, je sors le tapis du salon et je lave les planchers. Le soir, nous ne sommes plus seuls, Dan-Martin et les siens arrivent. Nous mangeons ce qui nous reste dans la cuisine. Elisa est malade, elle tousse et elle n’est pas du tout gaie.

Vineri. Am avut multe de făcut astăzi, nu m-am dus în Centru, n-am avut timp şi am uitat complet de promisiunea pe care mi-o făceam ieri, să fotografiez Centrul şi mai ales Oficiul poştal.
Deja de două zile ne ocupăm de lemnele de foc: crăpat şi aranjat Liviu se ocupă, are un ajutor, pe Radu. Eu, pe la bucătărie, fac mîncare şi conserve. După masa de amiază, scot covorul din salon şi spăl podelele. Seara, nu mai sîntem singuri, Dan-Martin şi familia sosesc. Mîncăm ce ne-a mai rămas prin bucătărie. Elisa este bolnavă, tuşeşte şi nu e veselă deloc.