Le 1-er
Mars 2013
Vendredi.
Il est presque 5h du matin, je ne peux
pas dormir. Je ne vais pas mieux, Liviu prend des anthybiotiques. Tout sorte de
souvenirs me passent par la tête, je commence à sentir que je perds le temps,
ce qui est vraiment drôle. On perd le temps dans le lit pendant la nuit, quand
on s’est mis là pour dormir!!! En plus, j’ai peur que je dérange.
Ces
jours qui viennent de passer, à l’école a eu lieu quelque chose de spécial, un
garçon d’un des villages de la commune, avec un bouquet de fleurs a demandé la
main d’une jeune fille de lycée, d’une des classes terminales. Malheureusement,
tout le monde n’a pas apprécié, il y en qui ont critiqué. Je trouve qu’ils
étaient jaloux. Je blague.
Vineri.
Este aproape ora 5oo dimineaţa, nu pot să dorm. Nu sînt mai bine,
Liviu ia antibiotice. Tot felul de amintiri îmi trec prin cap, încep să simt
că-mi pierd timpul, ceea ce-i chiar caraghios. Să pierzi timpul în pat cînd
te-ai pus acolo să dormi, mă mai tem şi să nu deranjez cu fîţîiala mea prin
casă de colo-colo.
În
aceste zile de sfîrşit de februarie, la şcoală, a avut loc ceva cu totul
special, un băiat dintr-un sat din comună, cu un buchet de flori în mînă, a
cerut mîna unei tinere dintr-una din clasele terminale. Din păcate, nu toată
lumea a apreciat, unii au criticat. Eu cred că erau geloşi. Glumesc.
