Am găsit o pagină de facebook, un jurnal cu nişte fotografii absolut splendide: "A Természet Szerelmesei" sau "Pentru iubitorii de natură".
luni, 21 ianuarie 2013
Crocus
J’ai trouvé une page sur facebook, un journal avec de merveilleuses photos: "A Természet Szerelmesei" ou "Pour ceux qui aiment la nature".
Am găsit o pagină de facebook, un jurnal cu nişte fotografii absolut splendide: "A Természet Szerelmesei" sau "Pentru iubitorii de natură".
Am găsit o pagină de facebook, un jurnal cu nişte fotografii absolut splendide: "A Természet Szerelmesei" sau "Pentru iubitorii de natură".
Infos
Le 21 janvier 2013
Lundi. Deux Roumains ont
perdu leurs vies dans les événements d’Algérie, un autre s’est sauvé et il est
arrivé à la maison. Ils travaillaient à In Amenas, un important complexe gazier se situant à 40 kms au Sud Ouest
de la grande ville gazière, exploité par la compagnie britannique BP (British
Petroluem) et le géant pétrolier algérien Sonatrach.
Les
médias du monde entier ont maintenant un sujet à mâcher.
Luni. Doi
români şi-au
pierdut viaţa în timpul evenimentelor din Algeria, un altul s-a salvat şi a
ajuns acasă. Ei lucrau la In Amenas, un important complex de gaze, situat la 40 km în sud-vestul marelui oraş industrial, exploatat de
compania britancă BP (British Petroluem) şi uriaşa companie algeriană
Sonatrach.
Mass media din toată lumea are acum un subiect de
mestecat.
duminică, 20 ianuarie 2013
Hiver et des oiseaux
Le 20 janvier 2013
Dimanche. Il neige. Je suis allée au centre où j’avais quelque courses à faire et pour sortir un peu. Il ne fait pas froid et on ne sait s’il neige ou il pleut.
J’ai parlé au téléphone avec Elisa qui sait dire “uunica”, c’est-à-dire “bunica”=grand-mère.
Duminică. Ninge. M-am dus totuşi pînă în Centru pentru ceva cumpărături şi pentru a ieşi un pic. Nu este frig de loc şi nu se ştie precis dacă ninge sau plouă.
Am vorbit cu Elisa care ştie să spună “uunica”, adică “bunica”.
Dimanche. Il neige. Je suis allée au centre où j’avais quelque courses à faire et pour sortir un peu. Il ne fait pas froid et on ne sait s’il neige ou il pleut.
J’ai parlé au téléphone avec Elisa qui sait dire “uunica”, c’est-à-dire “bunica”=grand-mère.
Duminică. Ninge. M-am dus totuşi pînă în Centru pentru ceva cumpărături şi pentru a ieşi un pic. Nu este frig de loc şi nu se ştie precis dacă ninge sau plouă.
Am vorbit cu Elisa care ştie să spună “uunica”, adică “bunica”.
sâmbătă, 19 ianuarie 2013
Violon
Le 19 janvier 2013
Samedi. Ces jours, pendant que j’étais occupée avec mes affaires et Liviu faisait de la musique avec un group d’élèves, je me suis rappelée, mes leçons de violon. Mon père s’était mis dans la tête que je devrais savoir jouer au violon. J’ai commencé à 11 ans, à Ocna Mureş avec une très vieille prof, Madame Neselovski qui vivait dans une maison au Centre de la ville. Dans son salon, j’ai vu pour la première fois du parquet en bois très astiqué, elle avait des pantoufles spéciales pour ça, au moins j’avais cette impression. Le salon était grand et elle y entrait toujours à l’heure convenue en traînant ses pantoufles en drap un peu trop grands pour ses pieds osseux. Elle trouvait que je commençais trop tard, que j’étais vieille pour commencer l’apprentissage du violon. En plus, ma main gauche avait trop de chair sur les os, dont je devrais me débarasser en la massant tout le temps, en classe, quand je jouais avec d’autres enfants, quand j’étais au cinéma et à ce moment elle me montrait la sienne qui, vraiment avait seulement des os et la peau. Je ne comprenais pas, son corp entier était comme ça, des os et de la peau...Impossible de me transformer comme ça pour pouvoir jouer au violon!!!
Sîmbătă. În ultimele zile, în timp ce eram ocupată cu lucrurile mele iar Liviu făcea muzică alături, cu un grup de elevi, mi-am amintit de lecţiile mele de vioară. Tata îşi pusese în cap că eu trebuia să învăţ să cînt la vioară. Am început la 11 ani, la Ocna Mureş, cu o profesoară foarte bătrînă, doamna Neselovski, care locuia într-o casă din centrul oraşului. În salonul său am văzut pentru prima oară parchet din lemn foarte lustruit, avea papuci special pentru acest lucru, cel puţin eu aşa credeam. Salonul era mare şi, la ora convenită ea intra tîrîindu-şi papucii de pîslă un pic cam mari pentru picioarele sale osoase. Ea considera că eu începeam prea tîrziu, , că eram bătrînă pentru o începătoare într-ale învăţării viorii. În plus, aveam prea multă carne în palma stîngă, trebuia să mă debarasez de ea masîndu-mi-o tot timpul, în clasă, la joacă, la cinema şi îmi arăta mîna sa, într-adevăr numai os şi piele. O mîna foarte abilă. Eram intrigată, tot corpul ei era numai piele şi os. Imposibil să mă transform aşa, doar ca să pot cînta la vioară.
Samedi. Ces jours, pendant que j’étais occupée avec mes affaires et Liviu faisait de la musique avec un group d’élèves, je me suis rappelée, mes leçons de violon. Mon père s’était mis dans la tête que je devrais savoir jouer au violon. J’ai commencé à 11 ans, à Ocna Mureş avec une très vieille prof, Madame Neselovski qui vivait dans une maison au Centre de la ville. Dans son salon, j’ai vu pour la première fois du parquet en bois très astiqué, elle avait des pantoufles spéciales pour ça, au moins j’avais cette impression. Le salon était grand et elle y entrait toujours à l’heure convenue en traînant ses pantoufles en drap un peu trop grands pour ses pieds osseux. Elle trouvait que je commençais trop tard, que j’étais vieille pour commencer l’apprentissage du violon. En plus, ma main gauche avait trop de chair sur les os, dont je devrais me débarasser en la massant tout le temps, en classe, quand je jouais avec d’autres enfants, quand j’étais au cinéma et à ce moment elle me montrait la sienne qui, vraiment avait seulement des os et la peau. Je ne comprenais pas, son corp entier était comme ça, des os et de la peau...Impossible de me transformer comme ça pour pouvoir jouer au violon!!!
Sîmbătă. În ultimele zile, în timp ce eram ocupată cu lucrurile mele iar Liviu făcea muzică alături, cu un grup de elevi, mi-am amintit de lecţiile mele de vioară. Tata îşi pusese în cap că eu trebuia să învăţ să cînt la vioară. Am început la 11 ani, la Ocna Mureş, cu o profesoară foarte bătrînă, doamna Neselovski, care locuia într-o casă din centrul oraşului. În salonul său am văzut pentru prima oară parchet din lemn foarte lustruit, avea papuci special pentru acest lucru, cel puţin eu aşa credeam. Salonul era mare şi, la ora convenită ea intra tîrîindu-şi papucii de pîslă un pic cam mari pentru picioarele sale osoase. Ea considera că eu începeam prea tîrziu, , că eram bătrînă pentru o începătoare într-ale învăţării viorii. În plus, aveam prea multă carne în palma stîngă, trebuia să mă debarasez de ea masîndu-mi-o tot timpul, în clasă, la joacă, la cinema şi îmi arăta mîna sa, într-adevăr numai os şi piele. O mîna foarte abilă. Eram intrigată, tot corpul ei era numai piele şi os. Imposibil să mă transform aşa, doar ca să pot cînta la vioară.
vineri, 18 ianuarie 2013
Spring where are you?
J’ai trouvé sur facebook une photo que j’aime bien et qui a un titre suggestif pour le temps de dehors. La voici!
Am găsit pe facebook o fotografie care îmi place mult şi are un titlu sugestiv pentru vremea de afară. Iat-o!(photo facebook)
Am găsit pe facebook o fotografie care îmi place mult şi are un titlu sugestiv pentru vremea de afară. Iat-o!(photo facebook)
Il fait humide
Le 18 janvier 2013
Vendredi. Enfin j’ai reçu le téléphone promis par Orange, je veux dire l'appareil téléphonique. Je suis contente,
j’ai parlé avec ma soeur.
Autrement, il fait un temps très humide, il pleut ei il neige, on ne peut
pas sortir que s’il y a une urgence et avec beaucoup de prudence. On peut
glisser, ou marcher dans l’eau qui est sous la neige et sur la route les
voitures qui passent t’arrosent de boue.
Vineri. În sfîrşit am primit telefonul promis de Orange. Sînt mulţumită, am
vorbit deja cu sor-mea.
Altfel este un timp, să nu scoţi afară un cîine, foarte umed, plouă şi
ninge, nu poţi ieşi doar dacă ai o urgenţă, dar atunci cu multă prudenţă. Poţi
să aluneci, să calci prin băltoacele ce se găsesc sub zăpadă, iar pe şosea
maşinile ce trec te stropesc cu noroi.
joi, 17 ianuarie 2013
Événement heureux
Le 17 janvier 2013
Jeudi. Les enfants de la dernière génération que j’avais enseigné avant la retraite ont des enfants. Les filles, depuis quelques ans déjà, mais les garçons aussi. Ah! Le temps passe très vite. Ils sont des adultes maintenant, biensûr. Le brave Alexandre a épousé une jeune fille qui n’a pas encore fini les études ( elle les finira, j’en suis sûre).
Je parlais de cette jeune famille il y a peu de temps, en disant qu’ils s’aimaient bien et que probablement ils se marieraient...
Aujourd’hui Liviu a photographié le baptême de leur premier né qui s’appelle Ioan. Bravo!
Joi. Copiii din ultima generaţie de elevi pe care i-am învăţat înainte de pensionare au copii. Fetele de ceva vreme deja, dar acum şi băieţii. Ah, cum trece vremea! Sînt adulţi, ce mai! Bravul Alexandru s-a căsătorit cu o tinerică ce nu şi-a treminat încă şcoala (o va termina, sînt sigură).
Vorbeam despre ei acum cîteva luni, zicînd că pariez că se vor căsători fiindcă se iubeau mult.
Astăzi, Liviu a fotografiat botezul primului lor născut, Ioan. Bravo!
Jeudi. Les enfants de la dernière génération que j’avais enseigné avant la retraite ont des enfants. Les filles, depuis quelques ans déjà, mais les garçons aussi. Ah! Le temps passe très vite. Ils sont des adultes maintenant, biensûr. Le brave Alexandre a épousé une jeune fille qui n’a pas encore fini les études ( elle les finira, j’en suis sûre).
Je parlais de cette jeune famille il y a peu de temps, en disant qu’ils s’aimaient bien et que probablement ils se marieraient...
Aujourd’hui Liviu a photographié le baptême de leur premier né qui s’appelle Ioan. Bravo!
Joi. Copiii din ultima generaţie de elevi pe care i-am învăţat înainte de pensionare au copii. Fetele de ceva vreme deja, dar acum şi băieţii. Ah, cum trece vremea! Sînt adulţi, ce mai! Bravul Alexandru s-a căsătorit cu o tinerică ce nu şi-a treminat încă şcoala (o va termina, sînt sigură).
Vorbeam despre ei acum cîteva luni, zicînd că pariez că se vor căsători fiindcă se iubeau mult.
Astăzi, Liviu a fotografiat botezul primului lor născut, Ioan. Bravo!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)